Roata vieţii...de ce nu spunem barca vieţii sau drumul vieţii? Să fie din cauza întoarcerii în acelaşi punct sau din cauza vitezei? Învârtitul nebun al roţii în cursa zilnică... Ne grăbim... Majoritatea vieţii trece prin faţa ochilor noştri ca imaginea tulbure a peisajului vazut din fuga bolidului de formula 1. La sfârşitul cursei, dacă i-ai adresa pilotului întrebarea: Cum vi s-a părut cerul azi? poate că te-ar privi cel puţin ciudat şi sigur nu ar înţelege ce vrei să zici. Cum , nu ai văzut cursa pe care a reuşit-o? Nu te interesează strategia de şahist cu care a gândit mişcările adversarilor? Nu ai simţit pericolul, riscul, adrenalina odată cu el? Nu ai simţit că îţi lipseşte o bătaie a inimii când a patinat la curba din al treizecidoilea tur?
Ne grăbim...suntem piloţii zilnici ai circuitelor de formula 1 din oraşele noastre. Fugim... Plusăm...Vrem mai mult...Accelerăm...Corpul intră şi el în şuier. Ne mişcăm repede, gândim repede, trăim repede...iubim repede...
Cel puţin noi, cei născuţi înainte de o mie nouă sute optzeci şi ceva ştim ce ni se întâmplă: noi ne-am născut atunci când Pământul avea o frecvenţă mai mică şi de aceea acum percepem ziua ca fiind de 16 ore în loc de 24.
Dar voi, ceilalţi, cei care nu aveţi 40 ani, de ce fugiţi? Pentru voi ziua are orele necesare...voi aveţi timp de trăit, de visat... de iubit. Voi aţi mai avea timp de şuete nu de messuit. Aţi mai putea trăi şi alte momente nu doar de adrenalină, bungee jumping şi iubire extremă.
Dacă pentru mine ziua ar avea iar 24 ore, uite, mi-aş dori să nu am o reţea de prieteni. Să nu fiu în web. Mi-aş dori să nu trimit iconiţe şi luv... Să nu zâmbesc de protocol sau să dau accept...Să nu adun informaţii inutile din ştiri care nu mă privesc..Să nu rezolv dosare şi să nu scriu rapoarte de dragul bunului plac al altora...să nu folosesc mijloacele cele mai rapide ...
Dacă acum, la 40 ani ziua ar avea iar 24 ore, m-aş opri din messuit şi aş taini. Taina cuvintelor purtătoare de semnificaţii ascunse , de simboluri uitate.
Nu aş schimba luv şi imagini virtuale cu ceilalţi ci stări sufleteşti. Mi-aş permite să trăiesc şi alte emoţii în afara singurelor două descrise de documentarele ştiinţifice recente: frica şi iubirea.
M-aş opri să trăiesc uimirea. Mi-aş lăsa liberă fiinţa să trăiască uimirea în faţa naturii, a vieţii, a timpului, şi cel mai mult m-aş uimi de sufletele celor care il găzduiesc pe al meu o parte din trecerea asta. Aş trăi uimirea întălnirii şi pe cea a recunoaşterii. Uimirea frumuseţii. Uimirea inspiraţiei. Uimirea din umbra unui gând ce rămâne. Uimirea arderii incete...
De fapt, dacă aş rescrie titlul cu traducerea născutului dinaintea schimbării inopinate a frecvenţei Pământului, atunci aş spune:
Taină, uimire şi 40 ani
Şi v-aş zâmbi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu