Mi se cere sa scriu ceva despre muzica clasica: scrie ce simti, de ce asculti, ce compozitori iti plac. Ca de fiecare data cand sunt in perioada de dinainte de a scrie ceva, prin minte imi trec franturi de imagini, iar prin suflet secvente de trairi, pana se cristalizeaza ea Ideea si el Sentimentul anume. Acum, vi le voi impartasi.
Nu sunt o persoana educata pentru a asculta si intelege muzica clasica. Am asculat de-a lungul timpului pentru ca era ceva acolo si as fi vrut sa inteleg. Nu mi-a facut nimeni educatie muzicala, asa ca voi vorbi din perspectiva profanului care a cunoscut muzica clasica doar cu capacitatea lui mentala si sufleteasca nude, primare.
Pe la 16 ani ascultam emisiunile lui Iosif Sava si multe din ele mi se pareau greu de inteles, inaccesibile si sfarseam prin a ma plictisi.De atunci a ramas Beethoven-Oda Bucuriei. Mozart mi se parea infantil.
Pe la 20 ani am inceput sa ascult muzica clasica in sesiune. Am observat ca ma ajuta sa ma concentrez, ca-mi dadea linistea si capacitatea de cuprindere mentala necesare momentelor respective. Din perioada aceea am ramas cu Gershwin, Ravel, Lalo, Beethoven –Imperialul,Brahms. Mozart continua sa mi se para infantil.
La 41 ani, acum am revenit la muzica clasica mai cu insistenta. Sunt compozitii care ma transpun, sau ma inspira, sau ma calmeaza, sau imi deschid usa creatiei. Unele imi canta chiar trairile din viata toata: imi inalta sufletul precum extazul unei iubiri impartasite sau imi jelesc tristetile, infrangerile, esecurile. Acum este Chopin, Rahmaninov, Tchaicovski, Beethoven,Schubert.
Nu sunt o persoana educata pentru a asculta si intelege muzica clasica. Am asculat de-a lungul timpului pentru ca era ceva acolo si as fi vrut sa inteleg. Nu mi-a facut nimeni educatie muzicala, asa ca voi vorbi din perspectiva profanului care a cunoscut muzica clasica doar cu capacitatea lui mentala si sufleteasca nude, primare.
Pe la 16 ani ascultam emisiunile lui Iosif Sava si multe din ele mi se pareau greu de inteles, inaccesibile si sfarseam prin a ma plictisi.De atunci a ramas Beethoven-Oda Bucuriei. Mozart mi se parea infantil.
Pe la 20 ani am inceput sa ascult muzica clasica in sesiune. Am observat ca ma ajuta sa ma concentrez, ca-mi dadea linistea si capacitatea de cuprindere mentala necesare momentelor respective. Din perioada aceea am ramas cu Gershwin, Ravel, Lalo, Beethoven –Imperialul,Brahms. Mozart continua sa mi se para infantil.
La 41 ani, acum am revenit la muzica clasica mai cu insistenta. Sunt compozitii care ma transpun, sau ma inspira, sau ma calmeaza, sau imi deschid usa creatiei. Unele imi canta chiar trairile din viata toata: imi inalta sufletul precum extazul unei iubiri impartasite sau imi jelesc tristetile, infrangerile, esecurile. Acum este Chopin, Rahmaninov, Tchaicovski, Beethoven,Schubert.
Mozart este un geniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu