joi, 10 septembrie 2009

Unde mai roade grija

Faptul că iubesc viaţa am afirmat-o de multe ori, asta nu mai e o noutate. Dar faptul că aştept cu mult entuziasm să văd ce mai aduce ea asta mi se întâmplă doar de ceva vreme. Şi culmea e că savurez noul ăsta cu tot mai mult interes.
Ce m-a amuzat recent este o ştire pe care am citit-o acum două zile şi anume că în America, la un Institut de cercetări din Missouri, dacă reţin corect, după multe studii şi încercări s-a pus la punct o metodă de a face vacile fericite. Ei da, hedonism bovin. Însă fericirea asta nu va fi permanentă, că deh, şi Dumnezeu dă dar nu umple sacul. În calitate de putere divină a vacilor, savantul american a decis că e bine ca vacile să moară fericite. Aha, îmi zic, da e o faptă nobilă şi asta. Numai că nu fericirea vacilor era ţinta finală ci a consumatorilor de carne şi mai ales de hamburgeri. Aceştia urmând să consume cu fericire sporită produsele adecvate. Am citit şi mi-am zis: „Mare minune, Domne, grija! Câte nu poate ea să rezolve!”
Ceea ce ar rezulta de aici, date fiind eforturile şi fondurile alocate acestei realizări mă duce cu gândul la următoarele aspecte: comsumatorii de carne de vacă sunt nefericiţi sau cel puţin atunci când o consumă trăiesc sentimentul respectiv; americanii sunt o naţie simpatică şi cu mult umor; vacile sunt mai cu moţ printre celelalte animale consumate de om.
Oricum , e dreptul oricui să creadă în ceva, însă eu am serioase motive să nu cred că oamenii care preferă produsele din carne de vacă îşi vor îmbunătăţi simţitor nivelul de trai sau nivelul satisfacţiei personale după punerea în aplicare a rezultatelor cercetării mai sus amintite.
O concluzie e clară: sigur vacile au de câştigat din toate acestea, există certitudinea că mor fericite. Noroc că sunt fiinţe cu nevoi simple, altfel le-ar fi apucat iar nefericirea că nu li se întâmplă decât o singură dată în viaţă.
Trimiteți un comentariu