sâmbătă, 17 octombrie 2009

Cine se teme de peştişorul de aur?

Trăim într-o perioadă în care fericirea, bogăţia şi succesul rimează perfect cu imediat, deplin şi EU. Gândim mult la fiinţa noastră, la binele ei, căutăm să ne cufundăm în epicurism şi la capătul a toate devenim apatici şi nu ştim de ce suntem încă rătăciţi şi frustraţi.

Din când în când, uneori fără să conştientizăm, în viaţa noastră apare şi posibilitatea de a ne schimba radical viaţa în sensul pe care ni-l doream dintotdeauna. Se spune că atunci când elevul este pregătit, apare şi învăţătorul. Tot aşa, atunci când ştii clar ce îţi doreşti, apar şi posibilităţile de îndeplinire.

Cel mai greu mi se pare când apare „peştişorul de aur”; am trecut printr-o astfel de experienţă cu ceva timp în urmă. Prin ţară fiind, am ajuns într-un loc deosebit. Acolo mi s-a spus cam aşa: aici un om îşi poate schimba destinul dacă îşi spune dorinţa în locul acesta. Brusc am devenit serioasă. Nu m-am bucurat deloc , ştiam că nu e realist, dar m-am gândit: dacă aş avea vreodată această posibilitate reală, aş ŞTI? De acea decizie depinde schimbarea radicală a vieţii tale, normal că îţi doreşti în mai bine. Ştim noi oare ce e acel „mai bine” cu adevărat?

Aşa cum ziceam la început ne lăsăm furaţi de hedonism, de iluzia de mai bine şi noua stare ne aduce şi ea frustrările familiare deja. Atunci ne supărăm pe viaţă, spunem că e nedreaptă, că trăim într-o fatalitate fără capăt, că suntem perpetuu nefericiţi.

„Peştişorul de aur” există. El apare mai ales atunci când avem cea mai mare nevoie şi ce e cel mai nostim, el ştie deja ce ne trebuie nouă. Este chiar pregătit să ne deschidă calea cea nouă, dar noi, speriaţi, confuzi, cerem brusc altceva. Ceva ce ni se pare că se potriveşte mai bine cu perioada, cu starea, cu conjunctura. Cum datoria peştişorului e aceea de a îndeplini dorinţele exprimate, păşim în noua direcţie care are paradoxal datele celei de dinainte. Aceleaşi personaje, aceleaşi trăiri, aceleaşi rezultate. Drept urmare devenim brusc „realişti” , şi ne spunem că nu există „peştişorul de aur, că este doar ideea unora de a suci minţile celor creduli.

Ca să revin la întâmplarea de vara trecută, odată ce a trecut momentul de nedumerire, am căutat adânc în mine şi AM ŞTIUT. Atunci, cu emoţie am stat în locul acela şi mi-am dorit . Am simţit o mare linişte, am simţit că dorinţa mea a fost auzită şi înţeleasă. M-am simţit puternică, pentru că eram hotărâtă şi pentru că ştiam.

Nu vă temeţi de „ peştişorul de aur”, este normal să existe şi nu face decât să-şi îndeplinească menirea.



Trimiteți un comentariu