miercuri, 20 octombrie 2010

The rhythm of my heart...

Dintotdeauna, pentru iubire şi în numele ei s-au petrecut marile tragedii şi marile miracole. De-a lungul vieţii trăim momente de înălţare divină şi momente de infern din cauza acestui sentiment şi declarăm că nu le înţelegem pe femei sau pe bărbaţi. Ne declarăm diferiţi şi nedreptăţiţi.


***

Mult timp am crezut că stările triste prin care treceam se datorau parcursului personal, însă într-un anume moment am realizat că e altceva. Am vorbit cu oameni asemănători mie sau diferiţi care trăiau aceleaşi sentimente, chiar şi cu prietena mea din copilărie, născută în aceeaşi zi, lună şi an ca şi mine şi care a ales alt parcurs în viaţă, aproape total opus celui pe care mersesem eu şi care, în momentul reîntâlnirii noastre avea aceleaşi doruri neîmplinite ca şi mine. A fost ca un duş rece şi am mulţumit pentru această revelaţie. Răspunsul trebuia să fie altundeva.

M-am gândit apoi la momentele în care un bărbat anume pare perfect sufletului meu, pentru ca după o vreme să îmi pară străin. Am revăzut clipele când mai mulţi bărbaţi păreau potriviţi mie în acelaşi timp şi clipele când nici unul din ei nu mi se mai potrivea. Am retrăit emoţia comunicării unice, fără vorbe cu sufletul altui bărbat ca şi cum mi-ar fi cunoscut viaţa toată, dar şi nedumerirea ferecării oricărei punţi dintre noi. Am trăit căldura iertării şi a iubirii fără condiţii...Punţile erau tot acolo: uneori descuiate, alteori ferecate.

***

M-am reîntors în inimă, m-am cuibărit în miezul ei şi am stat acolo o vreme. În inimă e cald şi bine, e amiros ingeresc şi e lumină. Şi mai e ceva în plus: ea, inima dansează! Ăsta e felul ei de a exista, de când apare, până când dispare, inima dansează dansul iubirii: îşi deschide delicat braţele urmează armonia clipei şi le lasă apoi în jos desprinzându-se din îmbrăţişare. Inima are ritmul ei dat de dorurile noastre, de gândurile noastre, de idealurile noastre. Inima ştie toate acordurile dansurilor de iubire şi nu e vina ei că dansează uneori rock în momentul în care inima celui de lângă noi e la blues.

***

Am înţeles că  noi nu iubim absurd şi la netimp, că nu e nimic aiurea în felul nostru de a simţi iubirea ci dimpotrivă , că noi toţi ştim să iubim.

Momentele de iubire magică pe care le-am trăit au fost dovezi de sincronicităţi de ritm.

Orice dans se învaţă când îţi doreşti şi atunci când trebuie, apare şi partenerul potrivit ţie.


Fiecare Om este un Mic Prinţ ce are un trandafir doar al lui,  unic în lume pentru el chiar dacă pe tot Pământul sunt miliarde de grădini de trandafiri.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Îmi place stilul tău de a scrie... dezvăluie o gândire plină de tandrețe și o sensibilitate romantică (cel puțin pentru mine).
În ceea ce privește ritmul inimii, sunt perfect de acord cu tine. Și eu, recent, am realizat că drumul către „libertate” trece, realmente, prin inimă. De ce nu am dansa cu toții, mergând împreună pe acel drum?

Numai bine.

pygmalion spunea...

Buna, Andrei! Multumesc pentru urari si pentru aprecieri. Ti-am vizitat si eu blogurile si mi-au placut in mod deosebit imaginile din blogul "Franturi de stele",chiar daca nu stiu ce sunt. :)

In privinta "Dansului fluturilor" citind ce ai scris nu m-am putut opri sa nu ma gandesc la Pescarusul Livingstone si la faptul ca orice inaltare presupune julituri si ricoseuri. Cred ca ai putea sa ajungi oricat de sus iti doresti daca nu cedezi impulsului de a reusi din primul zbor.:)

In alta ordine de idei e adevarat ca nimic nu ne impiedica sa "dansam cu totii, mergand pe acelasi drum" trebuie doar sa ne dorim lucrul acesta.

Toate bune iti doresc si eu!

Anonim spunea...

La rândul meu îți mulțumesc pentru vizită și pentru aprecieri. Imaginile postate acolo reprezintă „fractali” făcute cu un program micuț și fain numit Apophysis (www.apophysis.org). :)

Da, sunt de acord cu tine în privința zborului. Iar în privința dansului... sunt convins că vom dansa cu toții, mergând pe același drum”. Este destinul nostru.

Numai bine și mult succes în continuare!