joi, 23 iunie 2011

La vest prin mine însămi-3

Germania, Austria- iunie 2011

Nu ştiu dacă ceea ce voi relata în continuare este valabil pentru orice popor care călătoreşte în afara frontierelor ţării de baştină, dar pot afirma că de fiecare dată când am fost plecată în străinătate cu un grup, atunci când eram între noi, invariabil se găsea cineva care să compare situaţia de acolo cu cea din ţară. Fiecare comparaţie era defavorabilă României începând cu aranjarea în peisaj şi terminând cu purtarea oamenilor de acolo. Românul cade în extaz în faţa câmpurilor frumos parcelate, a şoselelor cu cel puţin 50 cm de beton sub asfalt, a arhitecturii de bun gust, a curăţeniei ce izbeşte ochiul; pe scurt tot ce e „afară” continuă să aibă o aură dificil de atins în interiorul graniţelor noastre.

Nici drumul de acum nu a făcut excepţie. Şi în timp ce ascultam comparaţiile inevitabile, prin minte se derulau imagini cu casa unde locuiesc acum. În timp am stat în mai multe case şi nu pot afirma că vreuna dintre ele a fost alegerea mea totală. Casele în care am stat nu m-au reprezentat din punctul de vedere al aspectului lor exterior ori al funcţionalităţii. La un moment dat, chiar casa de acum îmi stârnea repulsie şi erau zile când pe măsură ce mă apropiam de ea îmi venea să fug înapoi.

Până când, la un moment dat, m-am întrebat de unde venea acea nefericire şi am înţeles că de fapt îmi refuzam să fac tot ce aş fi făcut în casa pe care mi-o doream. Am început atunci să fac abstracţie de atmosferă, de conjuncturi, de orice altceva din exterior şi m-am concentrat pe ce anume îmi dădea echilibru şi bucurie: aşa că trebăluiam cu drag şi mă bucuram de fiecare loc curat şi armonios. Casa în care stau îmi spune de ceva timp ce nevoi are, iar pentru mine ea are acelaşi rol ca şi corpul meu, ca şi ţara, ca şi planeta: sunt gazde pe care nu le-am ales conştient dar pot să fac să-mi fie dragi prin felul cum mă raportez la ele.


  undeva în România - foto de la Cristina :)

8 comentarii:

andreiraduM spunea...

:)
Sarut'mana, Oana!
Eu fac parte din grupul acela care face comparatii intre orice si orice. Fac comparatii cu fiecare tara unde calatoresc si tara mea.
Ele, de cele mai multe ori (procent de 98%), sunt defavorabile tarii in care am fost nascut, crescut si devenit adult.
Am si foarte multe argumente, stranse de-a lungul timpului.
Oricat as incerca sa compar tara cu o casa in care pot aseza lucrurile in asa maniera incat sa-mi fie pe plac, tot nu reusesc sa-i gasesc cuvinte de lauda tarii mele.
Este urat parcelata, ca tot ai adus vorba. Intreg teritoriul Romaniei arata precum o satra de tigani.
Pestrita, murdara, dezordonata si... pe alocuri (multe la numar) infecta.
Desi are toate elementele pentru a arata frumos, civilizata si salubra, fiecare generatie urcata pe piedestalul numit "elita" a ignorat aspectul exterior al tarii... nu mai vorbesc de cel interior (adica educatie).

Faptul ca fac comparatie asta nu inseamna ca nu iubesc locul unde am copilarit, ca nu iubesc natura, formele de relief si tot ceea ce natura, prin darnicia ei, a lasat mostenire acestei bucati de pamant numita "tara mea"!
Iubind un lucru, o faptura, nu inseamna sa te abtii de a vedea si intelege defectele, de a le ascunde sub pres... ci de a contribui cu putinul pe care-l ai la dispozitie la "estetica" locului.
:))
O seara faina iti doresc.
Am asteptat "miercurea fara cuvinte" in tacere.
:)
dar... n-a mai aparut! Asadar, tacerea nu este o "actiune" taman buna care misca resorturile interioare ale omului, ci misca doar indiferenta cu un pas mai in fata.
:))
Las la portita... margarete!

Armonia spunea...

Buna Andrei!
:)

Miercurea fara cuvinte la mine uneori are cuvinte.

Multumesc pentru margarete, sunt faine! >:D<

Si eu iti doresc o seara frumoasa de Sanziene si ma bucur ca ai scris, imi era dor sa te "aud".

andreiraduM spunea...

O seara faina!
Si mie imi era dor sa te "citesc".

Armonia spunea...

Cu muuult drag, Andrei! :)

Nima spunea...

>:D< pentru ieri si >:D< pentru astazi !

Armonia spunea...

Nimaa...

>:D<

e bine acum, multumesc mult!

:)

Nima spunea...

Fragmentari mai putin importante se imbina adesea intr-un tot de o necrezuta frumusete.

Armonia spunea...

Nima:

:) Te-am simtit in drumurile mele intr-una din zile.

>:D<