miercuri, 28 septembrie 2011

Primăvara începe cu tine...

După mult timp am aflat
că te iubesc fără de tine
Eu, cea fără de mine.

şi

Că nu eu sunt cea
al cărui chip îl port

şi

că nu Tu eşti cel
al cărui chip îl porţi.



La ceva timp am aflat
Că amândoi privim acelaşi pom
Dar îl vedem  preferat.

Că suntem între noi
când tu afli ce văd
şi eu aflu ce vezi


Apoi am aflat
Că de-aş fi
Ori  da, ori nu
Vei  fi sau nu, sau da
Ca să fim amândoi .


Pot fi  pe rând eu, eu, eu...
Dar nicicând NOI  fără
Tu, tu, tu..


De curând am aflat că fără
De Tu şi fără de Eu
Suntem de-a pururi
NOI.



duminică, 25 septembrie 2011

we did it again!

Ieri am fost din nou pe câmpul de la marginea oraşului pentru curăţenia care a devenit de acum un obicei în luna septembrie. Am fost mai puţini oameni decât anul trecut dar şi gunoaiele au fost mult mai puţine, ceea ce m-a făcut să zâmbesc în faţa organizării cosmice care nu foloseşte forţe inutile când nu e cazul.





Cum mi se întâmplă ca atunci când lucrez să fiu atentă la ceea ce fac, la ceea mi se întâmplă sau ce mi se transmite, voi împărtăşi câteva din aceste trăiri.
Astfel în anul acesta mesajul pe care l-am primit a fost o confirmare a optimismului resimţit anul trecut: dacă ar fi să ne raportăm la ceea ce am strâns putem spune că gunoaiele mari nu au mai apărut; ele au fost rezolvate în timpul scurs până în prezent. Etapei actuale i-au rămas mărunţişurile de aranjat şi de supravegheat gesturi, atitudini faţă de sine, de ceilalţi şi de pământ. În multe locuri unde anul trecut nu făceam faţă, acum câmpul era curat ca şi cum s-a stabilit  a priori un anume proces de triere a gunoaielor ce pot fi aruncate.
Câmpul era liniştit şi răbdător şi parcă îşi găsea singur remedii: pe o porţiune unde omul lăsase gunoaie care dădeau şi un miros neplăcut, pământul lăsase să crească mentă sălbatică ca să igienizeze locul.
***
Nu ştiu dacă există o corelare între om şi tipul gunoaielor pe care le-a întâlnit, dar anul acesta nu am reuşit să strâng nici doi saci plini deoarece am aflat numai mărunţişuri şi paradoxal muuuulte chiştoace de ţigări (de tare de mult fumul de ţigări îmi dă o stare de disconfort). :)  Am vazut că sunt prea multe ca să le pot strânge şi am înţeles că e bine să identifici în ce direcţii energia investită nu e necesară: chiştoacele oricum vor dispărea destul de curând ca  fiind biodegradabile.
***
Ziua de ieri mi-a confirmat două idei a căror formulare am primit-o ca atare în vara aceasta:
Acţiunea e superioară nonacţiunii şi ceea ce faci CORECT pentru tine îţi dă starea de fericire!



duminică, 4 septembrie 2011

L’amour, magica amor

Femeia cu alură de zeiţă indiană a propus ca toţi să formăm un cerc, aşa cum stăteam pe plajă, mângâiaţi de briza nopţii; să ne ţinem de mână şi fiecare să trimită iubire celui din dreapta sa. Palmele mele au atins fiecare o altă mână, am închis ochii, am simţit briza, nisipul, marea, noaptea, apoi am intuit cercul în care eram şi am primit un val puternic de iubire dinspre stânga mea. Purta cu el o bucurie nedisimulată şi am trimis apoi înspre dreapta mea iubirea pe care o găzduisem o clipă în inimă. Al doilea val a părut de o intensitate mai mică, iar apoi ceva s-a întâmplat pentru că a fost clar că s-a întrerupt. Nu mai venea nimic din stânga. Am aşteptat o vreme, apoi m-am gândit că dacă nu pot primi iubirea, sigur aş putea să o trimit: am imaginat cum iubirea era undeva în centrul cercului nostru, mi-am umplut inima cât s-a putut cu lumina ei şi am trimis-o înspre dreapta mea. Paradoxal, sau nu, la scurt timp din nou valul de iubire a venit din stânga mea şi de câte ori se bloca undeva, nu o mai aşteptam ci o imaginam, o cream cumva în inimă şi rapid ajungea din nou la mine.

***

Indiferent unde suntem, indiferent ce trăim, e suficient să trimitem iubire înspre ceea ce ne înconjoară în acel moment şi vom simţi cum ne învăluie iubirea felurit reflectată şi bogat amplificată de ceea ce a întâlnit. Oriunde eşti, iubeşte! E cel mai de preţ cadou pe care ţi-l poţi face în viaţă fiind.