Se născuse un om liber, fusese o flacără voinică şi zglobie. Tot ce s-a
întâmplat apoi, înţelesese mult mai târziu, se constituise într-o succesiune de
constrângeri aparent menite să îi îngrădească arderea. Se considerase că focul său nu
este potrivit uzanţelor, sexului, tiparelor şi de aceea se reuşise a se mutila
câte puţin din frumosul său elan. Trecuse cu vremea prin deşertul suferinţelor
interioare date de neputinţe, de doruri neîmplinite, de nevoi esenţiale
înăbuşite, de frustrări şi neacceptări până când, într-o bună zi îşi văzuse
cuşca: lumea interioară era un simulacru de evadare, era de fapt un lanţ mai
mic care îi trasa un spaţiu şi mai îngust de libertate. Crezuse că putea trăi
limitările exterioare evadând oricând în
libertatea interioară. Se amuza acum când vedea că, în urma ciuntirilor
educaţionale, oricâtă libertate ar fi
avut, s-ar fi dus de bună voie în orice cuşcă pentru că trăia în fragilitate.
Venise acel moment când a ales voinţa divină şi s-a
lăsat în voia existenţei universale cultivând bunătatea inimii, rugăciunea şi smerenia.
S-a văzut apoi picătura ce reflectă faţetele vieţii, s-a văzut că poate trăi
simultan realităţi diferite, şi a dorit să ajungă să poată crea la rândul său.
Sentimentul creaţiei fusese de timpuriu în sine, de când învăţase să planteze seminţe,
sau pusese primul ochi al ţesăturii. Ştia că actul creaţiei era Graalul său.
Înţelegea abia acum că avusese libertatea dintotdeauna însă nu o cunoscuse. Cu toate astea ceea ce adusese în sine fusese mai puternic decât orice constrângere:
focul său arsese în orice timpuri şi în vremea
din urmă reuşea să-l vadă oricât era de
înnorat: vedea constant lumina de deasupra norilor, şi uneori reuşea să o aducă
şi sub nori. Se simţea picătura de rouă minunată ce reflectă viaţa din toate
vieţile sale.
Simţea imensa bucurie de a putea mulţumi că există şi că poate
învăţa să creeze. Simţea fericirea florii vesele ce apare în orice sol, bucuroasă că poate
înfrumuseţa cu fiinţa sa locul. Simţea fericirea faptului că există. Era miracolul suprem care îi fusese alături din totdeauna.
.