joi, 7 februarie 2013

o altfel de privire-11- Îndrăgostirea


De data asta s-a aşezat deoparte de sine şi a privit la îndrăgostirile trecute. A revăzut cum ele veneau de fiecare dată ca întâmplări obişnuite dar cum la un moment dat, gândul său repetat le transforma într-un fel de obicei zilnic care, încet, încet intra în reflex şi uneori chiar devenea un soi de dependenţă. A înţeles asta revăzând suferinţele  prin care trecea în momentul când se termina. Abia acum înţelegea că îndrăgostirile acelea, cu  timpul  deveniseră ca nişte droguri care îi intrau în chimism, în intimitatea fiinţei sale.
A revăzut emoţiile, trăirile, a revăzut uimirile din scurtele momente de luciditate şi s-a întrebat dacă iubise de fapt vreodată sau doar se ameţise cu ideea  iubirii. E adevărat că se dăruise total  de fiecare dată, cu timpul său, energia, bunătatea inimii, cu tot ce putea oferi, ba chiar mai mult decât  era necesar. Din punctul ăsta de vedere crezuse şi trăise sincer; pe de altă parte  simţise de fiecare dată că trebuie să fie altceva şi iată că acum putea  cuprinde totul cu o altă privire. Şi-a dat seama de greşală atunci când a văzut fragmentarea îndrăgostirii, repetarea la intervale diferite, în situaţii diferite.

A înţeles că ceea ce trăise fusese o ameţeală, o „griserie” şi se întrebă cum ar trebui de fapt să fie cu adevărat. Căută în jur dar printre oameni nu află răspunsul dorit, majoritatea se lăsau furaţi de  iluzia acestui drog dulce amar.
  O întrebare ciudată i-a trecut prin sine: dar dacă am putea păstra perpetuu starea aceasta, dacă am trăi o viaţă întreagă în starea de îndrăgostire cum ar fi? Nu ar fi deloc nefiresc, poate neobişnuit omenesc în momentul actual dar soarele este mereu îndrăgostit de pământ, pomul de păsările sale, norii de cer, muşchiul de pietre, valurile de ţărm, îngerii de oameni. Iubirea lor e senină, e egală şi roditoare, e vindecătoare şi deplină.

***

S-a privit iar, aşa cum stătea deoparte de sine şi îşi vedea îndrăgostirile trecute şi şi-a zâmbit: descoperise cel mai de preţ lucru al existenţei sale şi o îndrăgostire senină avea să vină. 


Trimiteți un comentariu