miercuri, 24 aprilie 2013

Minunile


Sunt momente în viaţă când ne dorim cu toată fiinţa ceva anume şi puşi în faţa neîmplinirii invocăm o minune.

Sunt momente în viaţă când trăim clar sentimentul că ar fi indicat să facem altceva decât să forţăm împlinirea dorinţei noastre tocmai pentru ca  ea să se poată înfăptui.

Sunt momente în viaţă când înţelegem că ceea ce ne revine nouă de făcut este de a ne exprima în noi şi în manifestările noastre exterioare dorinţa de a fi buni şi blânzi, de a fi harnici, de a fi omenoşi. În mod paradoxal tot ceea ce trebuie să facem este să ne menţinem această atitudine şi să continuăm păstrând-o nealterată. Noi nu avem puterea de a scoate Excalibur-ul vieţii noastre cu mâinile goale însă în mod miraculos o facem adeseori şi nu pentru că avem puteri magice, ori pentru că suntem cei mai buni luptători, ori pentru că folosim vreun şiretlic.

 Fiecare dintre noi poate deveni un Arthur unic dacă îşi menţine dorinţa de frumos şi dreptate în suflet. Dacă prin orice ar trece omul nu deznădăjduieşte, nu devine mic şi plin de ură, nu uită de inima sa, atunci, exact când trebuie, i se permite să urce o treaptă: fie înţelege altfel viaţa, fie i se schimbă modul de a comunica, fie reuşeşte să işi schimbe emoţiile, fie vede dincolo de aparent, ori intuieşte adevărul. 

Şi atunci, sub ochii uimiţi ai celorlalţi mai scoatem încă o dată cu mâinile goale sabia din stâncă.

***
Dar nu noi suntem cei care facem lucrul acesta; meritul nostru este de a fi continuat să dorim să fim buni. Altcineva înfăptuieşte minunea prin mâinile noastre.

***
"Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El."- Arsenie Boca



Trimiteți un comentariu