miercuri, 29 mai 2013

Obişnuia...

Obişnuia să stea cu mâna întinsă, zâmbind. În palma deschisă avea ceva mic, roşu, pulsând. Oferea... oamenii treceau grăbiţi pe lângă acea fiinţă şi cel mai ades se simţeau stânjeniţi, nu ştiau prea bine ce să facă şi atunci, cei câţiva care se opreau atraşi de zâmbet, se uitau în palma deschisă, observau ciudatul obiect, uneori îl luau în palmele lor, făceau câteva pase în aer, îl cercetau curioşi dar nepricepând sensul plecau în treaba lor, la fel de grăbiţi.

Uneori obosea, uneori simţea o amorţeală uşoară, uneori îi venea să renunţe. Stătea cu mâna întinsă, zâmbind, iar în palma deschisă pulsa un obiect mic, roşu.

Câteodată privea obiectul mic din palmă şi îi vorbea cu duioşie: " Iartă-mă dacă stai într-un loc nepotrivit ţie...nu ştiu să-ţi găsesc potrivirea. iartă-mă pentru mâinile adeseori aspre, ori murdare care te cercetează, iartă-mă că nu am ştiut să fac din tine cel mai de preţ tezaur."

Se întâmpla ca unii trecători să se supere că nu puteau lua de tot obiectul din palma întinsă: " Ce fiinţă egoistă, nu am mai vazut pe cineva să se gândească atât la sine! Noi nu facem aşa ceva niciodată! "

Obişnuia să stea cu palma întinsă, zâmbind...


Şi a trecut timpul; ştia că trăia şi pentru a găsi locul cel mai potrivit pentru obiectul din palmă. Căutase şi încercase... în zadar.

Într-o zi, s-a gândit să retragă mâna întinsă, s-a gândit să aşeze şi cealaltă palmă alături şi, cu micul obiect în mijlocul căuşului şi-a îndreptat zâmbetul spre sine. Şi a văzut un loc gol în mijlocul pieptului; a pus obiectul uşurel în lăcaşul liber şi a început să simtă pulsând în interiorul său un ritm anume. Era o muzică altfel care îi trecea prin vene, era un joc al dragostei cu care viaţa îi umplea plămânii şi îi deschidea o altă cale, spre taina din sine. Şi-a împreunat palmele şi le-a dus la frunte a închinare, şi-a însorit luminile din suflet, şi-a pus odoare de preţ în jururl micului obiect roşu, devenit inima fiinţei sale şi a creat un spaţiu sacru din trăiri.

Într-o zi, inima sa a aflat o altă inimă lângă care s-a simţit acasă. Într-o zi, inima sa i-a arătat ce nu ştiuse fiinţa sa până atunci.

"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi." Ev . după Matei 




Trimiteți un comentariu