Sunt zile când aş vorbi în limbile popoarelor, aş hoinări, aş trece prin aer ca o mângâiere şi mi-aş odihni tâmpla de muşchiul răcoros al tulpinii dinspre nord.
Sunt zile când aş juca puzzle cu ideile, aş tricota lucirile ochilor şi le-aş acoperi pe golaşele zgribulite.
Sunt zile când m-aş face năzdrăvan şi v-aş dezvălui o altă viaţă.
Sunt zile când mi-aş lua dorul de mână şi ne-am lăsa coama despletită în poiană;
Aş adulmeca schimbarea sclipirii stelelor şi aş tăia în galbenul câmpului de floarea soarelui un drum al iubirii verzi,
Sunt zile când mi-aş pune la şold cornul de lună şi aş însoţi cântatul cocoşilor cu izbânda glasului din clepsidră,
Sunt zile când aş vorbi în limba lumii şi aş străbate cărările universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu