Am vazut acum ceva timp filmul „Viaţa lui PI” şi am rămas multă vreme gândindu-mă la o scenă anume. Nu trăisem
niciodată în proximitatea unui tigru, nici nu fusesem în vreun naufragiu însă
acele imagini îmi erau atât de cunoscute, atât de familiare...
Mă refer la momentul în care înfometaţi, vlăguiţi, băiatul şi tigrul
eşuează pe o plajă unde tigrul, după ce se scutură uşor, merge drept spre pădure şi
dispare fără a arunca vreo privire în urmă. Acea lipsă a oricărui gest de rămas
bun l-a durut pe băiat şi mi-a rămas o vreme în umbra gândului.
***
Ca şi tânărul indian trăim uneori
sentimentul dureros de a fi martorii părăsirii de către cineva faţă de care ne-am legat
afectiv, pe care l-am iubit. Ca şi el, rămânem privind la cineva care se
îndepărtează fără a mai întoarce vreodată privirea spre noi. Adeseori nu
înţelegem, iar această lecţie, pe care o numesc „Lecţia tigrului” ni se pare printre cele mai
dureroase.
***
Şi continuăm să întâlnim oameni de
care ne ataşam, şi continuăm să trăim
momentul în care privim în urma lor uimiţi. Dacă ne gândim puţin vom descoperi că de fapt în fiecare dintre
noi există o parte de tigru care oricât
de mult ar reuşi să fie îmblânzit şi oricâte
dovezi de afecţiune ar da ori ar primi, la un moment dat, alege libertatea.
***
Încă ne mai găsim în balanţa alegerii între
dragoste şi libertate, încă mai credem că sunt pe talere diferite.
2 comentarii:
salut!de cand am vazut acest film, asteptam sa vad ceva reactii pe seama lui, ptk filmul, desi lipsit de actiune, este un teren fertil pentru interpretari cu potentialul unor adevaruri valoroase.eu am vazut povestea tigrului ca pe o analogie pentru relatia omului cu Dumnezeu, in sensul ca uneori o poveste ce pare ireala este preferabila dramei singuratii.Astfel, in compania tigrului, Pi a trecut mai usor peste o experienta ce i-ar fi putut fi fatala.Momentul in care au naufragiat si asteptarile legate de acel gest al tigrului menit sa confirme atasamentul reciproc,au fost inselate, poate reprezenta, simbolic vorbind, momentul in care noi asteptam un semn concret din partea divinitatii, pentru a ne consolida relatia cu Ea, insa niciodata nu primim unul,iar in felul acesta tot ce ne ramane este credinta.
Buna dimineata, Anonim!
Sunt de acord cu tine in privinta filmului, cat despre relatia dintre Pi si tigru- nu a fost intamplator faptul ca Pi a ramas cu tigrul si au trecut impreuna prin toate aventurile.In ceea ce priveste despre semnul din partea divinitatii eu cred ca exista dar nu sub forma pe care o asteptam noi si de aceea avem impresia ca suntem singuri. Pentru mine insasi calatoria celor doi si tot prin ce au trecut impreuna ei este un astfel de semn, toate sincronicitatile si toate cele traite "la timp".
Mi-a facut placere sa-ti citesc comentariul , Anonim. Daca nu ai vazut pana acum iti recomand inca un film, luat de pe blogul lui Karma police, " The best offer".
Iti doresc o zi bogata in sensuri dezvaluite :)
Trimiteți un comentariu