Stătea şi privea copacul acela în după-amiaza de toamnă gri. Era o pace aparte care emana din el şi dădea împrejurimilor locului o atracţie nouă. Se gândi la felul cum stătea el acolo prins datorită rădăcinilor în pământ şi cu toate astea cum interacţiona de fiecare dată cu oricine sau orice se afla în preajma lui. Niciodată copacul nu a trăit izolat ci a răspuns la fiecare gest al oricui.
L-a privit şi s-a gândit la blândeţea cu care copacul îi trata pe cei care ajungeau la el, indiferent cum s-ar fi purtat aceştia. Îl privea şi se gândea că el, copacul avea înţelepciune de profet: îi iubea în mod egal pe toţi cei care apăreau în viaţa lui; copacul acela, un pin frumos şi falnic ştiuse cum să trăiască în legea cea nouă.
***
Se gândi la oameni, la întâmplările pe care le trăiesc ei, la necazurile prin care trec ori la bucuriile pe care le simt. Se gândi că totul ar trebui să fie foarte simplu şi atunci îi veni în minte o demonstraţie plauzibilă: dacă pornim de la a accepta faptul că fiecare om este creaţia divinităţii şi că fiecare om poartă în sine o fărâmă de divinitate atunci, într-adevăr, echilibrul se strică de fiecare dată când nesocotim acest lucru. Dacă îmi recunosc această fărâmă în mine, atunci voi ierta şi voi fi bun precum Tatăl ceresc. Dacă voi recunoaşte această fărâmă în oricine altcineva, atunci voi onora şi mă voi purta cu respect faţă de orice făptură. Până la urmă, totul este chiar atât de simplu: " Nu face nimănui ceea ce ţie nu-ţi place!" "Să vă iubiţi unul pe altul. Precum v-am iubit eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul."
***
Se gândi la faptul că oamenii încălcau zilnic această lege nouă şi că de aici veneau toate necazurile. E uşor să îi iubeşti pe cei care se poartă frumos cu tine şi te iubesc la rândul lor, e uşor să fii politicos cu cei care te respectă. Adevăratele încercări apar atunci când ai de-a face cu oameni care te tratează nepotrivit, care te ignoră când tu aştepţi un răspuns sau care îţi răspund în batjocură. Adevăratele încercări sunt acelea care te fac să mulţumeşti pentru toţi oamenii care nu te plac, pentru toţi oamenii care, după toate câte le-ai suportat din cauza purtării lor, te-au adus în postura de a te gândi cu căldură la ei şi la a le dori să ajungă într-o zi să simtă pacea şi dragostea pe care le trăieşti tu de fiecare dată când îţi apar în minte. Nu ni se cere să trăim cu toţi oamenii sub acelaşi acoperiş, suntem doar sfătuiţi să le răspundem cu iubire.
***
Iată un bun început pentru o nouă viaţă, îşi zise privind îndelung pinul cel frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu