sâmbătă, 19 octombrie 2013

O altfel de privire-26-Bagajul

Încă de dimineaţă simţise povara. Trăgea de valiza aceea supraîncărcată şi de câteva ori atinsese limitele fizice ale suportabilităţii. Când reuşise în sfârşit să ajungă la gară, mâinile îi tremurau, corpul era traversat de o căldură moleşitoare, iar rotiţele valizei se mişcau haotic învârtind nişte alungiri plastilinizate pe asfalt. S-a aplecat să vadă ce se poate face şi a văzut că şi cadrul metalic se rupsese din îmbinare. 
 Următoarele trei ore şi le-a petrecut simţind tot mai apăsător povara fizică pe care o căra, mirarea constatării că era un obicei al său de a aduna mai mult decât putea duce în mod confortabil şi de a le purta cu o anume demnitate chinuită printre oameni. Se uita la valizele celorlalţi care păreau uşoare, chipurile destinse ale posesorilor o făceau să se gândească la faptul că în mod sigur, depinsese de ea gradul de încărcare al valizei. Când, într-un final, a ajuns epuizată precum alergătorul de la maraton, în faţa cabinei de cheking, cu tot trupul tumefiat, şi-a promis că pe viitor va fi atentă la soliditatea valizei înainte de a o cumpăra şi la modul în care îşi va sorta lucrurile de cărat.

***

Stăteau una în faţa alteia şi discutau despre relaţiile ei. Se simţea un blocaj în percepţie, era ca şi cum  discuţia se rotea în cerc în jurul soluţiei care se presimţea evidentă undeva în apropiere, fără să se arate pe deplin. La un moment dat, în treacăt, A. i-a zis:" Poate că uneori nu e nevoie să continui o relaţie ducând în continuu trăirile ei  diverse din trecut, poate că e nevoie să o iei  pur şi simplu  de la capăt cu acel om." 

***

Se trezi cu sentimentul că vede lumea pentru prima dată, că este la început de drum, la primul pas într-o nouă existenţă. Simţi în mod clar că toate trăirile de dinainte fuseseră pentru a păstra învăţămintele şi că restul erau bagajele inutile care îi încărcau în exces, peste puterea de suportabilitate fizică şi psihică voiajul. Simţi că în zorii aceia putea păşi ca la început, atentă, cu inima deschisă şi rănile în sfârşit vindecate, ceea ce făcea ca trecutul să rămână o imagine frumos încadrată  pe peretele decoraţiuniilor sale interioare. 

***
Atunci când reuşeşti să înveţi vindecarea şi detaşarea, poţi trăi orice dimineaţă la fel ca universul: ca pe un nou început al existenţei. 

Niciun comentariu: