luni, 30 septembrie 2013

o altfel de privire-22- Oamenii turnesol

 În acea relaţie care era şi puternic emoţională,  a putut să se observe mai bine decât oricând şi să se mire de sentimentele pe care i le trezea omul acela. Când erau împreună simţea ca şi cum atingea cerul, de fiecare dată mai sus sau mai frumos, iar când urmau perioadele de separare cobora parcă spre tărâmurile lui Hades, tot mai jos ori tot mai chinuit. 
Observase încă de la început alternanţa aceasta şi se mirase. Iniţial crezuse că erau de fapt stările celuilalt, îndoielile sale care i se transmiteau. Crezuse mult timp că era lipsa celuilalt de hotărâre, stările sale fluctuante care duceau şi la senzaţia de  neorânduială în relaţia lor.  În mod paradoxal însă, tocmai stările acestea aparent fără noimă, aceste dispariţii aleatoare din relaţie ale celuilalt, au dus la nevoia de recentrare proprie, la căutarea verticalei proprii pentru a nu trăi risipirea totală. 

***

Revenind tot mai des la sine, trăind şi alte sentimente, a înţeles dintr-o dată că e foarte posibil ca celălalt să nu trăiască stările pe care i le atribuia ci de fapt, celălalt  să fi fost asemeni hârtiei de turnesol  care în contact direct cu o substanţă arată caracterul bazic sau acid al acelei substanţe. 

Tot aşa, în acea relaţie, tot ceea ce a trăit a fost în realitate ceea ce se afla în interiorul său, pe care întâlnirea cu celălalt l-a colorat diferit în funcţie de stări şi emoţii.  Atunci abia şi-a cunoscut ceea ce intra în alcătuirea sa, şi-a înţeles apartenenţa la univers, şi-a cunoscut manifestările aproape meteorologice interne, furtunile solare şi meteoriţii, şi-a cunoscut cometele, încâlceala de alge şi praful cosmic ce şuiera uneori prin sine, şi-a recunoscut arderile şi ploile, îngheţurile şi lichefierea, dezagregarea, fântânile, lanul crud şi lanul copt, deplasările spre roşu, ori albastru; şi-a zâmbit sieşi din toate şi a renunţat la opoziţii, la rezistenţă.

***
 Ar fi fost un gest neserios, să nu înţeleagă în sfărşit că era ca şi cum o parte din sine încercase atâta timp să anihileze cealaltă parte din sine. 



vineri, 27 septembrie 2013

Gândul de week-end -48


O mare parte din problemele care apar în relaţii se datorează faptului că cei doi nu înţeleg diferenţa dintre a face ceva pentru cineva şi a face ceva cu cineva.


joi, 26 septembrie 2013

Le conte français- 3- L'Instant


Ce fut comme un instant magique. un tout petit instant où sentit l'indéniable immobilité de l'univers et de la vie. Ce fut comme, durant tout cet instant-là le temps depuis toujours s'arreta... il n'existait rien, ni meme son propre souffle n'était plus, par contre il y avait un infini immobile qui lui donnait une sensation nouvelle et étrange à la fois; à cet instant-là se sentit comme appartenant à tout et à rien, il n'y avait aucun désir dans le monde, ni une émotion quelconque, uniquement une sérénité magnifique qui d'un coup lui montra tout ce qui avait jamais.existé.  Alors, se sentit inébranlable et tranquille, se sentit avançant dans cette immobilité d'une manière inexplicable, et embrassa l'infini en se connaissant soi-meme. Juste à ce moment-là, comme un beau cadeau de l'univers, connut le manque de toute peur causée par la disparition ou la mort et reconnut la continuité de soi.  Alors, le remercia. 


vineri, 20 septembrie 2013

Gândul de week-end-47



Iubirea îşi arată felul după relaţia pe care o ai cu cel rămas în tine atunci când eşti singur.


miercuri, 18 septembrie 2013

luni, 16 septembrie 2013

Interferenţe

Era o după-amiază  ambrie de toamnă; privea culorile şi lumina şi prin minte i se perindau vorbele profesorului: "nu înveţi o limbă străină ci înveţi să comunici";  apoi profesorul artist trecuse în revistă secvenţele care declanşează comunicarea la oameni: afecţiunea, satisfacerea nevoilor, exprimarea conceptelor şi adăugase: "E nevoie să parcurgeţi aceste etape când lucraţi cu elevii voştri: la început faceţi apel la "bebeluş" şi îi satisfaceţi nevoia de afectivitate- cântecul este limbajul universal al afectivităţii de exemplu. Apoi, când "bebeluşul" din elevul de orice vârstă  este satisfăcut treceţi  la intelectul său, la tânărul care este şi îi predaţi conceptele.

***
Reasculta interior  înlănţuirea aceasta de etape şi deodată îi trecu prin minte un gând: oare într-o relaţie cu altcineva nu este la fel ca şi cum înveţi o limbă străină, limba proprie acelui om? Oare nu ar fi indicat ca şi în relaţiile noastre cu ceilalţi să ţinem cont de afectivitatea lui, să facem apel la nevoia de afecţiune a "bebeluşului" din el ? În fiecare om există mai mult sau mai puţin un bebeluş care încă îşi cere afecţiunea.

***
Poate că într-adevăr relaţiile dintre oameni s-ar îmbunătăţi simţitor dacă ele ar ţine cont de aceste elemente: satisfacerea afecţiunii, a nevoii şi a exprimării conceptuale.  


duminică, 15 septembrie 2013

O altfel de privire- 21- Întâlnirea

Se gândea la faptul că oamenii foloseau adeseori cuvinte referitoare la copilărie când vorbeau despre ea : "fetiţo", "copile", "bebe"chiar, i-a spus cineva adultă fiind,  îi transformau prenumele într-un diminutiv copilăros, ori adăugau un adjectiv de felul :"ingenuu" , "naiv" pentru a creiona unele purtări ale sale.

Remarcase această situaţie fără să-i înţeleagă cu adevărat cauza.

Pe de altă parte îşi observase de demult în sufletul său o anume "slăbiciune" pentru copii, în special pentru bebeluşi, pentru copiii de vîrstă mică. Dorea să le transmită, aproape inconştient, multă iubire, multă afecţiune, dorea să îi acopere cumva cu o învelitoare mare de dragoste caldă care să-i protejeze prin frigurile anotimpurilor ce urmau să vină. Adora să îi ţină la piept, să-i îmbrăţişeze, să simtă căldura şi pacea din aceste gesturi.

***
În acea zi, fără vreo pricină anume, s-a rugat de Înger: "Lasă-mă să mă văd cum mă vezi TU!" Îngerul a auzit-o şi nu i-a răspuns în nici un fel. Aştepta cu încredere şi speranţă momentul potrivit şi iată că, într-o zi a apărut în faţa ei o persoană fizic adultă dar cu chip şi suflet de copil. A cercetat-o cu atenţie, simţea că e ceva cunoscut în acea fiinţă, aşa că a stat în preajma ei, a observat-o, s-a mirat privind-o şi deodată, într-un zâmbet al cerului a înţeles: era EA. Purta cu sine de demult, un copil care nu avusese afecţiunea necesară pentru a putea creşte şi atunci îi rămăsese prins de mână încercând în orice împrejurare să se facă auzit. Copilul care fusese nu crescuse şi el pentru că nu avusese hrana potrivită, aşa că o însoţise prin vârste spunând repetat, aproape obsesiv, aşa cum fac copiii: " Nu am iubire ca să cresc. Dă-mi iubire!" Prin urmare netimpul pe care îi sesizase adeseori, tristeţile care o perindaseră, distanţele afective erau datorate faptului că  în relaţiile sale, COPILUL care o însoţea permanent era cel care îşi striga nevoia.  Fetiţa care fusese şi care venise pe lume dintr-o dorinţă puternică de a trăi, care crescuse anemic şi chinuit fără hrana sufletească, cea care o trăgea constant de mână şi îşi cerea drepturile, era acum în faţa ei; a privit-o cu duioşia şi tandreţea pe care le-a sperat dintotdeauna, i-a mângâiat obrajii, a îmbraţişat-o tare-tare, i-a aranjat frumos volanele rochiţei şi i-a spus: " Îţi mulţumesc pentru toată rabdarea ta, pentru curajul tău şi pentru toate bătăliile pe care le-ai purtat. Îţi mulţumesc pentru faptul că m-ai însoţit mereu şi iartă-mă pentru că nu te-am observat atâta timp. De acum o să mergem împreună iubindu-ne reciproc. Te iubesc, copilă curajoasă!" 



vineri, 13 septembrie 2013

Gândul de week-end - 46


Ce ciudată e îndrăgostirea: ne îndrăgostim  vorbind despre filosofia lumii întregi  în compania celuilalt pentru ca, împreună fiind,  să ajungem să vorbim despre lucruri personale de unii singuri.


joi, 12 septembrie 2013

Cocktail

 Cât timp nu te iubeşti,  atragi în jurul tău oameni care se poartă la fel cu tine; nu le pasă cu adevărat şi nu te iubesc. Iubeşte-te!

***
E momentul să nu te mai risipeşti dăruind iubirea ta tuturor şi să uiţi de tine. Dacă nu te iubeşti pe tine, nici pe oricine altcineva nu îl poţi iubi, te minţi doar. Iubeşte-te!

***
Nu e dovadă de egoism, corpul tău îţi spune de ceva vreme, sufletul tău îţi trimite mesaje de când se ştie: revino la tine, iubeşte-te!

***
Citesc în mod repetat , aud zilnic, găsesc chiar şi pe pereţii gării din oraş: IUBEŞTE-TE! paradoxul este că nimeni, niciodată nu m-a învăţat cum să mă iubesc; mi s-a spus doar să împart cu ceilalţi, mi s-a arătat cum să transmit celorlalţi din cunoaşterea mea, mi s-a oferit exemplu personal de parcurs, însă în viaţa asta nu mi s-a arătat vreodată cum să mă iubesc. Mi s-a spus cum să mă relaxez, am aflat   cum să-mi ofer anumite bucurii hedoniste, mi s-au împărtăşit tehnici de aflarea unor trăiri mai neobişnuite în viaţa cotidiană a cetăţii, însă cum să mă iubesc nu mi s-a arătat.

***
Poate că de fapt nu m-am văzut niciodată cu adevărat. Cum  poţi iubi pe  cineva pe care nu îl cunoşti?


marți, 10 septembrie 2013

Rime-3- Nu m-ai iubit...

Tu nu m-ai iubit pe mine!

Ai iubit emoţia ce o simţeai când eram cu tine,
Ai iubit tresărirea şi gândul cel nou, ce le-ai trăit cu mine
Ai iubit chipul diferit al lumii  pictat pe pereţii odăii,
Ai iubit extazul furat din aromele ploii,

Tu nu m-ai iubit pe mine...

Tu ai iubit căldura căminului pe care-o creasem pentru noi,
Ai iubit potrivirea noastră văzută prin  ochi de lume,
Ai iubit atenţia mea şi grija pentru tine,
Ai iubit umărul meu drept şi îmbrăţişările noi,

 Dar tu nu, nu m-ai iubit pe mine...

Tu ai iubit duelul de idei ce ţâşnea inspirat,
Ai iubit profilul meu închipuit în lumea ta,
Ai iubit provocarea din relaţia incertă,
Ai iubit o vreme TU care erai din "A MEA",
Ai iubit povestea şi drama, scenariul neconsumat,
Şi mai ales ai iubit  IUBIREA perfectă,


Dar pe mine, nu ...TU nu m-ai iubit!
..................................................
Şi nici eu, atâta timp,... EU nu m-am iubit ...pe mine...şi pe nimeni...

duminică, 8 septembrie 2013

O altfel de privire- 20- Nuntă în cer

Astăzi m-am trezit după ce am visat că mi se spunea că  încerc să aduc în realitatea de acum întâmplări din altă viaţă. 

***
Am intrat somnoroasă în baie şi în timp ce îmi priveam chipul în oglindă am auzit în fiinţa mea: "Havaaa nagila, havaaaa nagila, havaaaa nagila ve-nismeha..." M-am gândit că e o melodie de bucurie şi de unire şi mi-am zâmbit uşor prin reflexia oglinzii.

***
Drumul şerpuia frumos printre dealuri când ne-am trezit deodată într-un alai de nuntă. Am trecut şi noi cu maşina lăsându-ne filmaţi ca şi cum făceam parte dintre nuntaşi.

***
După aproape trei ore de mers prin culoarele însorite ale toamnei mijinde am ajuns la grotă. Am intrat mai întâi noi, am şezut şi am meditat. Noi suntem  ca cele două talere ale unei cumpene şi acolo ne-am încercat echilibrul. Ne ştim   de mai bine de douăzeci de ani pământeşti, am ajuns să ne simţim de la orice distanţă, să ne ştim de dincolo de omenesc. Împreună, acolo, am refăcut o sferă unind curajul şi iubirea. A fost zâmbet interior, au fost lacrimi, a fost un cerc purtat prin timp de patru fete şi apoi, la sfârşit,  două inimi verzi.

Astăzi curajul şi iubirea s-au contopit, iar sus spre cer a fost verde, movalbastru şi auriu. Astăzi, fiecare dintre noi şi-a întregit sfera sa cu cealaltă jumătate, apoi am gustat libertatea.

***
" Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!"


vineri, 6 septembrie 2013

Gândul de week-end- 45


Face parte din frumuseţea vieţii ca atunci când, după despărţirea de o fiinţă foarte dragă, pe măsură ce laşi suferinţa inerentă să treacă prin toată fiinţa ta, să înţelegi deodată că a fost un gest de supremă iubire din partea celuilalt; era singurul mod de a evolua împreună. 



miercuri, 4 septembrie 2013

Rime-2


Sunt fiu de zei născut din lut,
Din cel viteaz, din cel căzut.
Ades primit în cer, picat repetat,
Am iubit deplin... am renunţat.
M-am întrecut cu mine ... am cîştigat,
 Mijind cu alţi zori, mai  tot  am uitat.

Să ştiu ... să nu pot spune, ori să spun dar să nu fiu auzit,
Să ştiu a umple clipa ori să trezesc  alt chip cioplit
Mi-a fost povară prin timp şi lumi,
Ca la urmă să ajung la mine însumi.

Sunt fiu de zei şi cavaler, sunt vas de lut şi flori în drum,
Sunt ce-am trăit şi nu sunt scrum,
Sunt plin de tot şi gol de tot,
Sunt cerşetor lumesc,
Sunt prinţ ceresc,
SUNT!

Miercurea fără cuvinte- 19


Gara de Sud, Ploieşti- în pasaj spre liniile ferate