Este o vreme în care ştii cu certitudine şi există o vreme în care te simţi pierdut în toate şi mai ales în tine. Este o vreme în care îţi faci planuri, în care te conformezi unor sisteme ori reguli sociale şi este o vreme în care nu te regăseşti în nimic. Este o vreme în care simţi că eşti creator şi îţi stabileşti obiective pe care, într-un fel anume, după uzanţele vremii, le îndeplineşti. Şi vine o vreme în care nu mai simţi bucurie în ce faci, în care nu mai vezi vreun rost anume. Vine o vreme în care nu mai ai chef să-ţi stabileşti obiective, simţi nevoia unei mari odihne şi ai vrea să ceri să se oprească puţin vârtejul ca să leneveşti măcar pentru o staţie.
***
Sunt momente în viaţă când nu te regăseşti în nici una din variantele pe care le trăiai cu oarecare bucurie până atunci şi fiinţezi în sentimentul puternic că eşti între. Nu mai aparţii nici a ceea ce a fost şi nu eşti fixat nici în ce urmează. Atunci alegi o stare dintre cele două, o buclă şi te aşezi " între lumi".
***
"Se spune că orice râu ajunge la mare..." e adevărat. Drumul său însă nu e niciodată o linie dreaptă între două puncte. Apoi unele râuri merg mult, întortocheat, fac meandre, se întorc ezitând spre izvor, repornesc cu avânt, sapă în stânci, adună pârâiaşe, creează modele abstracte văzute din cer. Altele pornesc pe mai multe braţe deodată, se îndepărtează unele de altele însă păstrează amintirea sursei oriunde ar merge.
***
Noi toţi suntem rîuri care ne făurim drumul spre mare şi trăim vremuri diferite în mod repetat cât timp ne construim calea.
***
Noi toţi suntem rîuri care ne făurim drumul spre mare şi trăim vremuri diferite în mod repetat cât timp ne construim calea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu