marți, 21 ianuarie 2014

O altfel de privire38-Şi asta face parte ...

Nu ştia cum s-a întâmplat dar deodată a văzut cu alţi ochi parcursul unui om până la  momentul în care putea decide dacă se naşte sau nu. Era o stare ciudată în care a intrat. Nu ştia dacă plutea pe acolo sau îi fusese trimisă special ideea potrivit căreia viaţa unui singur om nu are mare importanţă. În acel moment nu mai putea înţelege deloc ce beneficiu  aducea viaţa sa, pentru oricine inclusiv pentru sine şi în acelaşi timp se mira cum  găsise  înainte motoare pline de voioşie pentru a înainta. Se întreba cu cine rezonase dar nici asta nu mai conta.

***
Se văzu brusc cum nu voise să se nască deşi, după toate trăirile  trecute se convinsese că  voise să se nască  chiar  atunci când  părinţii plănuiau cum să scape de sarcina nedorită.

***
Fusese un moment intens; chiar se făcuse linişte în jur; a înţeles abia după ce a revenit printre ceilalţi care amuţiseră şi o priveau intrigaţi. Se întrebă dacă i se vor fi văzut lacrimile care se iţeau. Îşi reveni treptat şi se întoarse la sine. Era ca şi cum parcursese ani lumină în care încercase să înţeleagă necesitatea apariţiei oamenilor şi până la urmă nimic nu părea să ofere vreo justificare.

***
Se trezi brusc dorind ceva foarte pământean care să îi readucă mintea la cotidian. Înţelese cum uneori, alegem  ceva  de jos pentru că ne trezim singuri acolo sus şi  vrem să putem rămâne împreună cu ceilalţi.
Uneori nu ne  desprindem, tocmai pentru că avem sentimentul că suntem singuri sus.

***
Şi a înţeles că şi asta face parte din această viaţă.

Trimiteți un comentariu