Ea este o lumină pe calea celor care o cunosc.
Ea vindecă adeseori cu o mângâiere sau cu un sărut, cu o îmbrăţişare alungă frigul şi frica.
Ea aşteaptă şi zâmbeşte, înţelege ...
Ea ştie când nimic nu se mai poate schimba dar, pe de altă parte Ea ştie când nu e momentul de stat, când e vremea acţiunii.
Ea îşi trimite gândul oriunde în lumea asta şi în oricare alta pentru a însenina clipa celor pe care îi iubeşte.
Ea aduce frumosul şi pacea, ea face hăinuţe şi lucruri colorate, ea pregăteşte hrana şi alungă praful.
Ea poartă un sunet de clopoţel în inimă şi un cântec de ghiocel cristalin în păr.
Ea ţese fire invizibile de borangic stelar cu care îşi acoperă copiii, şi iubitul, şi cuibul pentru a fi protejaţi de crivăţ.
Ea îşi pune hainele cernite şi se face albă când e vremea iernii sale.
Ea înfloreşte şi face rod dacă primeşte lumină şi căldură.
Ea ştie să transforme, să preschimbe, să alunge, să bucure, să înnobileze, să înveţe, să aducă, să dăruiască.
Ea este femeie. AVE EA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu