Te văd cum vii şi pleci, cum alergi uneori spre zări şi când ajungi la marea cea mare, ori la marginea deşertului ...revii.
Te văd uitându-mă sau căutându-mă, uneori îţi văd zbuciumul, alteori nepăsarea. Îţi simt frământările, îţi intuiesc întrebările şi târziu ţi-am trăit renunţările.
Ştiu că tu mă vezi la fel, cum eu mă îndepărtez până ajung la marea cea mare, ori la marginea deşertului şi mă aştepţi pe cărarea de întoarcere. Ştiu că îmi simţi trăirile sau îmi ghiceşti întrebările şi că târziu mi-ai trăit explorările.
Chiar dacă nu mergem de mână pe acelaşi drum, ne însoţim în alt fel: eu te privesc acolo unde eşti şi îţi binecuvântez căile, tu mă urmăreşti uneori, mă cauţi pe unde sunt şi îţi trimiţi dorinţele.
Ne-am făcut promisiuni şi ni le respectăm doar dacă ştim să evoluăm.
***
Cândva, la o răscruce ne vom întâlni din nou şi ne vom povesti din drumurile noastre. Cuvintele vor fi atunci mesagerii încărcaţi ai experienţelor şi trăirilor crescute în grădina din noi.
Ne vom recunoaşte din nou şi ne vom reaşeza alături, aşa cum ne e rostul.
Te văd cum ieşi uneori din drum şi priveşti la trecători, îţi văd greutatea de pe umeri, sau din picioare cum te obligă să te opreşti.
Îţi ştiu neîncrederea şi autosabotarea şi felul cum îţi pui singur piedici. Era o vreme când îmi doream să intervin, te luam de mână şi aproape te forţam să revii pe drum, să reîncepi să crezi în tine dar apoi am înţeles că nu era în puterea mea să fac toate astea.
***
Acum te văd cum te plimbi singur pe drum, ori pe plajă, ori printre oameni şi îţi las dragostea mea să te însoţească. precum un înger nevăzut care îţi zămbeşte cald în orice secundă. Când vei reuşi să îl vezi, vei şti cum să mă găseşti.
Şi iar ne vom iubi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu