sâmbătă, 12 aprilie 2014

O altfel de privire-47- Fericirea

Verde, imens... verde crud, mugur de verde pralin se iţeşte  lărgind un culoar luminos....
verde crud, verde crud...fericire tânără, fericire materială...
Cândva se făcea o legătură între material şi fericire, iar noi, din pudoare palidă respingeam egalul dintre noţiuni.

***
primăvară nouă, verde crud, verde pralin, fericire materială...


***
fericirea  materială ESTE ...fericirea se simte, se pipăie, se atinge, se plânge, se doare, se rabdă cu greu de preaplin... fericirea se măsoară, există reală, se adulmecă, se înglobează, se modelează precum o bucată de material brut...fericirea se pune în comun, este caldă, este de-anfiorarea, de-a pesteobişnuitul, fericirea se dansează, se cântă, se îmbrăţişează, fericirea se plimbă alături, se străbate, se plouă, se miroase a  reavăn, se răsfrânge ...

Fericirea este materială, reală, pământeană. Fericirea te atinge, te cuprinde, îţi trece prin fiinţă, te preschimbă, te fluidizează şi te solidifică în altă formă mlădioasă, fericirea te contopeşte cu ceva ce nu cunoşteai dinainte şi te trece prin stări galvanice, fericirea te face zbor, te face plasmă, te face lumină. Fericirea singură te duce ameţitor pe tărâmuri angelice, îţi aprinde lumina molcomă şi îţi transmite prin fiinţă  demnitatea  "sho ga nai". Când fericirea te ia de mână şi te duce la izvorul alb al cailor sălbatici din poiana lui Verde Crud, treci pragul aprinderii flăcării conştiente; îţi laşi lumina harului să treacă prin noaptea vălurilor de impresii şi te asumi deplin, începi să o laşi  să iasă la suprafaţă în formă nudă, pură, accepţi jocul vieţii şi ritmul propriu. 
***
fericirea te izbeşte de stele, te umple atît încît te duci  la icoană  să ţi-o plângi că nu mai încape în trup. 



Trimiteți un comentariu