miercuri, 23 aprilie 2014

o altfel de privire-50- Oglinzi şi oglindiri...

M-am surprins într-un moment văzând cum cresc nemăsurat, cum contururile fiinţei mi se măresc în mod grotesc într-o impresie de sine exagerată. Inima a început să îmi bată cadenţat şi o căldură moale înainta prin trup. 
M-am oprit o altă secundă şi am aşteptat să îmi scadă contururile, dimensiunile au luat-o acum năvalnic în jos, au trecut de mine şi au ajuns  la  nivel de pigmeu. O emoţie topită m-a inundat. 

Într-o altă secundă m-am văzut la dimensiunile normale, aşa cum sunt şi am întrezărit faptul că numai în balansul acela al deformării impresiilor personale  putusem avea imaginea armonioasă.

M-am întors  spre oameni şi am căutat de data asta felul cum mă vedeam reflectată în ei. Până atunci, reuşisem să identific modul cum reflectau ei părţile din mine, de data asta am urmărit imaginea mea prezentată de ei şi am rămas mirată: în unii oameni care îmi plăceau, nu îmi plăcea cum  mă vedeam, iar în alţii, care nu îmi plăceau sau de care încercam să fug, arătam frumos. Erau apoi oamenii în care îmi păstrasem constant imaginea favorabilă ori dimpotrivă, de-a lungul timpului, iar ei rămăseseră aceeaşi : prieteni sau doar cunoscuţi. 

De câte ori nu mă plac atunci  când mă privesc în tine, mă îndepărtez  ca să prind mişcarea unui alt balans arătător de armonie...





Trimiteți un comentariu