duminică, 18 mai 2014

Călătoria

-Hai, este vremea!
-Ştii că îmi e greu...
-Ştiu.
- Zici că am mai fost pe drumul ăsta?
- Ai pornit tot de aici, da. Însă ai mers pe alte cărări.
- Şi acum?
- Şi acum e la fel. Ai tot ce îţi trebuie pentru drum, foaia cu teste e în buzunrul din inimă, nu o vei pierde niciodată, să nu ai grija ei. De fiecare dată când e necesar să răspunzi la o întrebare de acolo, te vei afla la o răspântie. În funcţie de drumul pe care mergi, vei trece sau nu spre întrebarea următoare.
- Înţeleg. Şi oamenii, oamenii cum sunt?
- Majoritatea sunt ca şi tine, îşi urmează drumul trasat în întrebările scrise pe  foaia din piept.
- Şi voi trăi?
- Da, vei trăi toate sentimentele omeneşti pe care le-ai dorit, vei simţi toate emoţiile pe care le-ai trecut în ghidul de drum, vei trece prin toate încercările pe care ţi le-ai înscris în cartă. 
- Mi-am trecut multe acolo, îmi doresc să le pot purta pe toate.
- Vei putea. 
- Acum când  revăd ce voi trăi, îmi dau seama că îmi va fi tare greu uneori.
-Da, ţi le-ai ales, ai vrut să treci prin toate, ai vrut să le cunoşti pe toate. Vei reuşi.
- Spune-mi, dacă la răspântii, mă abat prea mult, ce se va întâmpla? 
- Te vom aduce înapoi pe drumul tău după o vreme, nu-ţi fie teamă! 
- Şi oamenii, oamenii care nu mă vor înţelege, care nu  vor şti cine sunt cu adevărat, care îmi vor aduce suferinţa?
- Oamenii... cât timp  nu vei şti TU cine eşti cu adevărat, oamenii te vor vedea cu văluri ce le acoperă ochii. Când, după mai multe răspântii, vei începe să-ţi deschizi ochii, şi vălurile ce acoperă privirea oamenilor în ceea ce te priveşte vor cădea pe rând.
- E ameţitor, sunt atât de multe căi şi noduri, şi e atâta uitare...Am nevoie de o busolă. Te rog, dă-mi o busolă pe drum.
-  Ţi-am pus-o deja. În orice direcţie o vei lua, vei şti dacă e cea pentru tine sau nu. Când vei fi pe o cale care nu este a ta, vei simţi furtuna din suflet, iar când vei merge pe drumul tău, sufletul va fi senin şi liniştit. La fel şi în privinţa oamenilor şi a lucrurilor, a tot ceea ce vei întâlni. 
- Şi dacă nu voi şti să înţeleg ce îmi spune sufletul? dacă nu îl voi auzi? Voi rătăci toată viaţa pe căi greşite?
- Se poate să fii amăgit de cântecul sirenelor şi să nu mai vrei să îţi asculţi sufletul, da, e adevărat. Atunci vei fi atât de confuz încât tu însuţi vei crede că faci voia de acum dar o vei neglija şi deşi vei dori cu toată fiinţa ta să urmezi planul divin   tocmai pe el îl vei încălca, pentru că sirenele te vor face să vezi invers lucrurile. Îţi vor vorbi în minte şi te vor asurzi în aşa fel încât busola nu îţi va mai fi de folos.
- Şi atunci, ce voi face atunci? 
- Atunci va fi vremea curăţeniei. atunci te vei opri şi vei identifica tot ceea ce stă ca rugina pe tine, le vei da uşurel deoparte, cu blândeţe, şi mă vei căuta.
- Şi tu, unde vei fi în tot acest timp? Mă vei lăsa singur acolo?
- Eu? Eu voi fi în fiecare clipă cu tine, te voi însoţi pretutindeni, în fiecare secundă, în fiecare trăire, în fiecare încercare. Îţi voi celebra victoriile, îţi voi şterge lacrimile, îţi voi însori drumurile prea întunecate. Eu voi şterge pe rând întrebările la care vei răspunde corect, îţi voi reface testele, îţi voi potrivi busola. 
-Şi atunci, atunci de ce mă voi simţi singur, de ce voi suferi, de ce nu te voi auzi?
- Pentru că o bună bucată de vreme nu vei voi să ştii de mine. Dar când mă vei întreba, îţi voi răspunde, când mă vei căuta îmi vei simţi făptura lipita de umărul tău drept, când vei voi să mă vezi, mă voi arăta.
- Şi dacă voi uita toate astea, cum voi şti de tine?
-Dacă vei uita să mă cauţi îţi voi "vorbi" prin ceea ce poţi tu auzi acolo: voi fi o melodie, o adiere aparte de vânt, voi fi o imagine din natură ce îi va vorbi direct inimii tale, voi fi o întâmplare neobişnuită pentru ceilalţi dar care va trezi ceva din tine... voi fi chiar şi atunci
- Adică, totul va fi  la mine?
- Da, totul e la tine deja, tot ce ai nevoie pentru această călătorie: toate răspunsurile  întrebărilor sunt deja la tine, toate soluţiile şi toate hărţile dar mai ales busola.





Trimiteți un comentariu