Asculta cu înmărmurire acea melodie şi unde noi îi traversau sufletul, străfundurile neştiute ale fiinţei şi ieşeau cu tremur uşor la colţul pleoapei...
Era un loc pe care îl bănuise, un loc din sine în care se adunau simţirile ca să răsune apoi în scris, era Raiul său în care rămăsese aşteptând.
Îl vizita uneori şi îl găsea la fel, gol...
Nici celălalt nu ajunsese încă...
Uneori, tristeţea sa, auzea cântând raiul pustiu care încă îi aştepta să se întoarcă.
Era un loc pe care îl bănuise, un loc din sine în care se adunau simţirile ca să răsune apoi în scris, era Raiul său în care rămăsese aşteptând.
Îl vizita uneori şi îl găsea la fel, gol...
Nici celălalt nu ajunsese încă...
Uneori, tristeţea sa, auzea cântând raiul pustiu care încă îi aştepta să se întoarcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu