luni, 19 mai 2014

Visul cuiva

Avea uneori sentimentul că trăieşte o viaţă care nu era a sa: în anumite situaţii, în anumite perioade de timp chiar se găsea parcă în nişte scenarii pe care nici nu le agrea, nici nu le recunoştea: nu erau ale sale. 

Pe de altă parte, din când în când,în scurte flashuri, părea că se trezeşte dintr-un vis lung  şi începe să trăiască. 

Şi rând pe rând a trecut prin visul familiei de obârşie, prin visul şcolii, apoi al îndrăgostirii...a intrat în visul căsătoriei şi apoi, cu vremea în visul de a fi părinte. Visul meseriei a cunoscut  mai multe meandre, dar i-a dat şi el acelaşi sentiment: toate, toate au fost ca visele cuiva, altcuiva ca şi cum nu le-ar fi conceput sinele său.

Într-o noapte s-a trezit brusc şi o voce i-a zis: "Fiecare om trăieşte în visul cuiva" şi s-a gândit cum ar arăta lumea dacă fiecare om ar trăi în propriul vis sau dacă măcar, în visul cuiva fiind ar reuşi să-l facă feerie şi nu coşmar. 

Chiar aşa săraci să fim noi încât să nu putem intra în propriul nostru vis?

Trimiteți un comentariu