miercuri, 18 iunie 2014

Lila

Venise vremea să stau în amurgul mov şi să închipui un dans din ritmurile vieţii
 să-mi răsar perlele dinţilor printre franjurii ploii şi să rup pe rând câte un fir  din cer.
Venise vremea deci, să închipui un menuet graţios, pe care să îl alunec peste aripile lebedei.
Să îmi potrivesc faldurile şi apoi să îmi lucesc podoabele sub razele soarelui violet,
Venise vremea să îmbrac  haina cea nouă   şi tu să-mi zici: "nu vreau să mai plângi vreodată "
"Râzi, vreau să râzi pe orice ploaie, dar mai ales, râzi sub ploaia purpurie!"
Venise vremea să mă rotesc cu mâinile a cumpănă de ora două pe sub cerul violet şi să râd prin ploaia movulie.
Să râd, să râd , să râd ...prin ploaia movulie...

Şi pentru că venise vremea, am ieşit desculţă şi am dansat dansul ploii printre stropii liliachii
până ce tu ai auzit cântecul meu şi m-ai chemat...
Lila!


Niciun comentariu: