duminică, 8 iunie 2014

O altfel de privire-56- Jumătatea ...

Trecând prin întâmplări, prin trăiri şi prin evenimente, vine un moment când eşti conştient că ai în tine un dor imens după jumătatea ta. Indiferent cum o numeşti, suflet pereche, jumătate, celălalt eu, flacără geamănă  sau oricum altfel, apare clar în tine această dorinţă de reîntregire. Psihologia îţi spune că eşti deja un întreg , dar tu ştii şi simţi că ai avut pusă demult o pecete pe pliul sufletului. Şi cauţi, cauţi până când, într-o zi te opreşti şi un zâmbet imens te cuprinde. De atunci încolo, poţi să vezi dintr-o ochire în oamenii din viaţa ta şi să spui cu precizie ceea ce nu este jumătatea ta.

***
M-am îmbrăcat adeseori în lumina blândă, te-am însorit, te-am încălzit. M-am făcut petale catifelate, m-am desenat în contururi mlădioase, m-am colorat în nuanţele vieţii şi ale raiului, ale visului feeric şi ale poveştii, m-am înmiresmat cu cele mai alese şi diafane arome venite din alte vieţi, din alte tărâmuri, mi-am pus în suflet rugi de pace şi cântări de îmbiere, m-am făcut mare preoteasă şi gheişă, am devenit prinţesă şi regină, am îmbrăcat mătasea înţelepciunii şi mi-am pus toga frumuseţii neştiute, am avut aripi ce m-au purtat oriunde ţi-ai dorit, şi puf ce te-a alinat, am pregătit tot ce am aflat vreodată şi tot ce ar fi creat miracolul...le-am ţinut mereu la mine şi te-am aşteptat...te-am aşteptat mai întâi să mă afli, te-am aşteptat cu dor, cu iubire, cu toate ale mele...apoi când am crezut că mă vezi, te-am aşteptat să mă cunoşti ca să îţi ofer toate cele câte aflasem, toate comorile lumii şi ale universului, ale văzutelor şi nevăzutelor, am aşteptat să mă cunoşti...

***
Oarbă de frumuseţile pe care le adunasem nu vedeam că veneai fluierând spre alte zări, că nu ai vrut niciodată să rămâi, că treceai pe alte căi şi că tot ce ne unea erau răspântiile unde ne încrucişam fugar. 

***
Astăzi îţi spun că eu am să merg mai departe, am să scot la iveală mantia de pe dinăuntru, am să o pun la vedere pe toate ale mele, am să îmi aduc  iar la lumină culorile, am să îmi cânt cântecele din suflet şi am să pornesc din nou la drum...eu am să îmi scot mantia de pe dinăuntru şi am să mă îmbrac cu ea pentru ca El să mă  recunoască  şi să mă cunoască de adevărat. 

*** 
Iar tu... ca şi el, ca şi el... nu ai să ştii niciodată  ce ar fi putut să fie...




Trimiteți un comentariu