luni, 16 iunie 2014

Se putea ..

se putea  să nu te  fi aflat niciodată, să rămâi locatar perpetuu al  dorului meu...
 să rătăcesc prin pustiu până la asfinţitul din urmă...
 să rămânem străini, şi tu , şi eu câte un  om printre cele şapte miliarde ...
se putea ca apusul să-mi fie veşnic trist şi vântul rece...
 să păstrez la nesfârşit uşa inimii ferecată....
se putea să nu cunosc sentimentul cald de acasă nicicând
să nu-mi mai înflorească bonzaii vieţii magice
să uit zborul pe nori şi printre stele şi pe spumă de val
se putea să îmi crească ziduri pe dinăntru şi jungle dese să mă invadeze
se putea să mi se stingă lampioanele speranţei imaculate
se putea să mi se răsucească germenul în sămânţă şi să nu iasă niciodată la lumină de soare
se putea să nu fi aflat niciodată extazul purtării în sine


se putea şi totuşi te-am aflat...
iartă-mi iubirea ce n-a putut mai mult.

Trimiteți un comentariu