sâmbătă, 26 iulie 2014

Perla

Orice căutător  are în el dorul şi imaginea a ceea ce caută. Repetitivitatea drumurilor, a scufundărilor, a gesturilor nu îl oboseşte niciodată, dimpotrivă, îi creşte dorinţa de a continua, de a merge mai departe. Cu cât reface acelaşi drum, înţelege mai bine preţul căutărilor sale, frumuseţea, unicitatea, miraculosul. 

Stăteam liniştită în cameră, lucram ceva şi ascultam un documentar când  deodată ţi-am simţit chemarea: era un  strigăt puternic care mă durea fizic. Am simţit fragilitatea din acel moment, urgenţa, limita chiar,  teama că mesajul tău nu ajunge la timp la mine, un fel de febrilitate a chemării. Am ştiut în aceeaşi clipă că eşti tu, ţi-am luat uşor mâna, ţi-am zâmbit, ţi-am mângâiat încetişor fruntea pleoapele, obrajii, ţi-am zâmbit mult, te-am luat apoi de mână şi am rugat toţi îngerii să te vegheze. Şi fără vreo pricină anume am început să cânt: îţi ţineam palma în a mea, stăteam acolo şi cântam cu vocea mea pământeană tot ceea ce ştiusem sau nu ştiusem vreodată; cântece din câmpie, de la hore ori sărbători, cântece de purtat coroniţe de flori de câmp peste cosiţe împletite, ţi-am cântat cântece de Ciuleandră uitată, de grâu legănat, de tramvaie prin mahalaua înserată, ţi-am cântat fredonări neştiute ale unei voci feminine imemoriale. Am cântat iar şi iar, şi s-a pornit ploaia şi am ştiut că atunci aveai mai mult ca oricând nevoie să îţi fiu alături, aşa că am cântat de am răguşit şi am zâmbit până când ploaia a încetat şi de trei ori şapte mi-au amuţit cântecul. Am rămas privind cifrele în  eterul dintre noi, am rămas neclintită de uimire.  Apoi, în limpezimea care a urmat a apărut perla rotundă, frumoasă, pură a iubirii însăşi. IUBIREA ca stare, ca trăire, fără condiţionări, fără obiect, ori cadre exterioare, iubirea ca perlă unică, rezistentă, luminoasă. Iubirea ce există în sine şi nu caută decât prilej de manifestare. nimic altceva. 

Uneori, în viaţa căutătorului, când se aşteaptă mai puţin, dorinţa i se întrupează şi găseşte PERLA; dacă însă nu e pregătit pentru lumea ei de puritate şi lumină, perla dispare singură şi rămâne cu iluzia nedreptăţii ori a neînţelegerii. 


Stăteam în cameră, lucram ceva, acultam un documentar, când am simţit chemarea ta...şi  împreună am aflat PERLA.



Trimiteți un comentariu