marți, 12 august 2014

Când mă priveşti...

Când mă priveşti simt bătăile din zbor tăcut  de fluturi  alături cum limpezesc zările ce ne înconjoară,

când mă priveşti tăcut, zâmbind, în mine se face pace şi rotocoale din cercuri fermecate pornesc din inima mea spre lume,

când mă priveşti amuzat  simt că sunt cea mai frumoasă femeie şi îmi las toate stelele din păr, din priviri, de pe buze să lumineze până la steaua cea mare

când mă priveşti până în adâncul de suflet mă simt cea iubită şi nu există nimic care să te oprească să mă priveşti, să rămâi, să zâmbeşti

când mă priveşti onest în lumina din priviri se aud lacătele din cetăţi pe dinăuntru cum sar sfărâmate iar tu  luându-mi mâna îmi spui: "Iată regatul tău, zeiţa mea!" şi  mă aşezi ca perla cea de preţ la încheietura inimii tale

când mă priveşti cu răgaz, luminos, senin, devin  respiraţie uşoară ce te cunoaşte intim şi  razele din soare ori din stele care îţi alunecă pe trup sau prin privire cu alint,

când mă priveşti totul are sensul dintâi, de la primul licăr de lumină pe pământ când şi tu şi eu eram acelaşi cuvânt. 

Niciun comentariu: