Urmează o altă vreme în care vă las să recitiţi ce am postat până acum căci doresc să iau o pauză de scris pe blog , voi reveni.
luni, 26 ianuarie 2015
Au revoir
Urmează o altă vreme în care vă las să recitiţi ce am postat până acum căci doresc să iau o pauză de scris pe blog , voi reveni.
duminică, 25 ianuarie 2015
Acorduri-1-Rachmaninoff
Instrumente suntem în muzica vieţii... melodia dinăuntrul nostru
răsare când apăsările uşoare sau mai puternice ale vieţii ne animă clapele, ori
corzile...suntem piane, ori viori ce ne alăturăm pentru o simfonie,
un concert sau un gingaş menuet. Suntem însoţitori uneori,
acompaniind momentele de solo ale
altcuiva, pentru a fi la rândul nostru apoi acompaniaţi.
Cântecul nostru, aparent singular răsună în imensa cupolă universală,
alcătuit din notele pe care le creăm fiecare trăindu-le, intrând în momente sau
lăsându-le să ne străbată... Suntem alegro o vreme, apoi moderato ne curtează
până când descoperim inefabilul extaz
din adagio ce ne înalţă spre un alt alegro superior celui dintâi.
Cântece suntem în simfonia vieţii, şi ne căutăm tempo-ul potrivit până când, după
şlefuiri şi disonanţe bizare ne armonizăm liniile cu cântecul altor suflete şi sporim
în armonia fiecărui tempo colectiv.
Un pian frumos, o vioară inimoasă se întâlnesc în ritmul unui concert adeseori creat
pentru un singur solist principal, pentru că ceea ce creează este menit să bucure sufletele
celor care ascultă în orice timp acest
concert.
vineri, 23 ianuarie 2015
Gândul de week-end-115
Adeseori lucrurile au un mod al lor propriu de a se rezolva, ceea ce contează este însă felul cum ne purtăm unii cu alţii în interacţiunile spre rezolvări şi împliniri. mai ales atunci când nu comunicăm direct.
marți, 20 ianuarie 2015
Bieuri
Obişnuiam să iubesc până la fără respirarea ....
Viaţa îmi trimitea iubiţi distanţi şi reci,
pentru care eram un punct spre finalul din priorităţi,
Obişnuiam să cred că dreptatea e la mine, că ceilalţi se înşeală,
În juru-mi aveam oameni inflexibili ce nu acceptau vreun alt punct de vedere,
Obişnuiam să visez departe, să uit de imediat şi concret,
Mă căutau ades oameni ce trăiau prin iluzii şi îmi cereau sfat, repetat
Obişnuiam să nu mă ascult, să nu mă iau în seamă, să mă risipesc în trăiri
suferinţe şi drame, neîmpliniri,
Aveam alături oameni ce nu mă vedeau,
Obişnuiam să cred că e mai important celălalt, a fi susţinut, încurajat, vindecat,
Trăiam prea mult singură momente de înfrângeri
Obişnuiam să mă retrag, să tac, să caut însingurarea
tot mai mult mă solicitau, mă căutau, îmi vorbeau...
Obişnuiam să nu-mi preţuiesc viaţa, nici minunea de-a mă fi născut
mulţi dintre oamenii dragi mă refuzau, mă ignorau, dispăreau.
Ca urmare le- am schimbat, acele obiceiuri toate
Obişnuiesc să mă întorc la viaţă şi să fac pace.
Viaţa îmi trimitea iubiţi distanţi şi reci,
pentru care eram un punct spre finalul din priorităţi,
Obişnuiam să cred că dreptatea e la mine, că ceilalţi se înşeală,
În juru-mi aveam oameni inflexibili ce nu acceptau vreun alt punct de vedere,
Obişnuiam să visez departe, să uit de imediat şi concret,
Mă căutau ades oameni ce trăiau prin iluzii şi îmi cereau sfat, repetat
Obişnuiam să nu mă ascult, să nu mă iau în seamă, să mă risipesc în trăiri
suferinţe şi drame, neîmpliniri,
Aveam alături oameni ce nu mă vedeau,
Obişnuiam să cred că e mai important celălalt, a fi susţinut, încurajat, vindecat,
Trăiam prea mult singură momente de înfrângeri
Obişnuiam să mă retrag, să tac, să caut însingurarea
tot mai mult mă solicitau, mă căutau, îmi vorbeau...
Obişnuiam să nu-mi preţuiesc viaţa, nici minunea de-a mă fi născut
mulţi dintre oamenii dragi mă refuzau, mă ignorau, dispăreau.
Ca urmare le- am schimbat, acele obiceiuri toate
Obişnuiesc să mă întorc la viaţă şi să fac pace.
vineri, 16 ianuarie 2015
Gândul de week-end-114
În faţa eşecului adoptăm diferite atitudini: e o vreme când vedem doar eroarea celuilalt, ajungem apoi la momentul când ne asumăm în totalitate efectul şi iată şi etapa în care înţelegem că fiecare dintre cei implicaţi a făcut exact ce a crezut mai bun pentru momentul acela, pentru pregătirea lui şi nivelul de înţelegere. De atunci încolo trăim mult mai liberi.
miercuri, 14 ianuarie 2015
O altfel de privire-58- Inima ta...
Inima ta, inima mea, inima... uităm adeseori de ea şi urmăm cutume, reguli, şabloane crezând că în felul acesta ne aşezăm mai bine în matcă, în albia fluxului social. Dar doare, apasă, e a nepotrivirea şi a stranietatea, a suprem absurdul.
Când privim din nou prin fereastra inimii, când nu mai vrem cu tot dinadinsul să impunem rezolvarea noastră ci ne lăsăm în fluxul deja continuu al vieţii noastre, când înţelegem că el este chiar fluviul inimii noastre căruia ne-am împotrivit mult prea ades, când îi ascultăm susurul şi îl recunoaştem, atunci abia ne găsim liniştea împlinirii în albia firească.
Suntem aceiaşi dar mereu alţii, picături din curgerea perpetuă, stropi trecuţi prin tranformări diverse: suntem vapori de aer călătorind prin vastul cer, picături de lichid ori fulgi miraculoşi sau molecule de gheaţă solidă. Uneori se întâmplă ca să avem alături particule aflate în altă stare şi găsim vapori de apă fiartă lângă fulgi mari de zăpadă, aşchii de gheaţă alături de stropi rotunzi de ploaie năvalnică de vară, ori toate la un loc.
Când ne amintim de inimă, găsim că toate acestea au acelaşi miez, aceeaşi esenţă pusă în altă aparenţă. Şi mai aflăm că orice picătură devine şi vapor, şi fulg şi strop şi aşchie subţire de gheaţă.
Când ne amintim de inimă, găsim că toate acestea au acelaşi miez, aceeaşi esenţă pusă în altă aparenţă. Şi mai aflăm că orice picătură devine şi vapor, şi fulg şi strop şi aşchie subţire de gheaţă.
duminică, 11 ianuarie 2015
O altfel de privire-57-Într-o zi...
Într-o zi am să-ţi arăt cum să mă iubeşti,
Prea ades alunecăm iubirii orbecăind,
Repetăm aceleaşi gesturi şi spunem aceleaşi cuvinte,
care credem că vor să fie auzite...
Într-o zi ai să vrei să-mi mângâi sufletul iar eu
am să-ţi petrec îmbrăţişarea caldă în jurul inimii mele,
am să îţi conduc paşii prin tărâmul infinit
până când vei simţi conturul formelor din fiinţa-mi
Până când aroma din trăirile noastre îţi va fi de-a mirare
Într-o zi am să te las să-ţi înşiri uimirile
şiraguri de perle înnodate în jurul taliei mele...
într-o zi.am să-ţi arăt cum să mă iubeşti
şi vom trăi o altă zi...
Prea ades alunecăm iubirii orbecăind,
Repetăm aceleaşi gesturi şi spunem aceleaşi cuvinte,
care credem că vor să fie auzite...
Într-o zi ai să vrei să-mi mângâi sufletul iar eu
am să-ţi petrec îmbrăţişarea caldă în jurul inimii mele,
am să îţi conduc paşii prin tărâmul infinit
până când vei simţi conturul formelor din fiinţa-mi
Până când aroma din trăirile noastre îţi va fi de-a mirare
Într-o zi am să te las să-ţi înşiri uimirile
şiraguri de perle înnodate în jurul taliei mele...
într-o zi.am să-ţi arăt cum să mă iubeşti
şi vom trăi o altă zi...
vineri, 9 ianuarie 2015
Gândul de week-end -113
Aşa cum o piatră ce cade pe suprafaţa unei ape face multe cercuri concentrice, tot la fel şi omul ce este lăsat să cadă pe apa vieţii, e dator să înceapă cercurile vieţii lui de la locul cel mai aproape de el şi apoi să meargă spre exterior mai departe.
miercuri, 7 ianuarie 2015
sâmbătă, 3 ianuarie 2015
Gândul de week-end -112
Când ai îndoieli, când nu eşti sigur despre un gând, un om, o faptă, o relaţie, caută să vezi ce roade face; atunci vei şti ce fel e acela sau aceea care le-a produs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)