luni, 6 aprilie 2015

Cireşul

Ninge peste noi, cireşule, stropi albi delicaţi
Acoperă-ne, cireşule, cu  dantela ta efemeră,
Colindă-ne, cireşule, prin plete şi pe buze,
Stropeşte peste pleoape, pe obraji şi prin gene
Picuri de arome dintr-un alt tărâm,
Venite pe plutirea unui zbor de năframă  zânatică.

Înmiresmează-ne, cireşule, cu petala scurtă a nemuririi,
Pune peste noi, cireşule, seninul ce-alungă aleanul toamnei
Sădeşte în noi, cireşule, în mraniţa inimii noastre
Seminţele iubirii de înger, iubirii de om, iubirii de toate
Înveleşte-ne, cireşule, cu parfumuri şi catifele de sidef,
Să- nflorim şi noi  prin ramul tău,
Să ne mai naştem iar, să ne mai trăim din nou,
Să ne înviem din  viaţa cea dintâi, cireşule de-april.




Trimiteți un comentariu