sâmbătă, 9 mai 2015

Trăim ceea ce ştim

Într-o zi am trăit revelaţia faptului că chiar dacă un obiect există fizic în faţa mea, îl văd doar dacă este sub forma la care mă aştept să fie. Altminteri devine invizibil pentru ochii mei fizici. cu alte cuvinte am înţeles că dacă el nu a fost "văzut" mai întâi în mintea mea, nu a apărut nici mai apoi vederii mele.

M-am gândit apoi dacă nu cumva la fel este şi în cazul altor situaţii : auzul, mirosul şi de ce nu, simţirea, trăirea. Cu auzul s-a demonstrat că fiecare om are o anumită plajă a frecvenţelor pe care urechea sa o percepe; la fel şi în cazul gustului, s-a demonstrat că există oameni care pot percepe gusturi pe care alţi oameni nu le simt. Prin urmare, nu e firesc ca şi emoţiile, sentimentele, trăirile să le simţim doar pe acelea pe care le cunoaştem deja, pe care le-am mai avut până acum? Şi atunci, tocmai de aceea suntem atraşi de oameni care aparent sunt atât de diferiţi de noi, pentru că intuitiv ştim că ei au trăiri pe care noi nu le-am cunoscut încă? Fiind în preajma lor o vreme, unindu-ne prezenţele pentru un timp, armonizându-ne, reuşim ades să avem emoţii noi, să înţelegem altfel anumite secvenţe din viaţă şi mai ales să percepem altfel feluritele sentimente, care primesc şi alte nuanţe. 

***
Vin spre noi, şi mergem la rândul nostru spre oameni diferiţi de cei pe care îi ştiam până la un momnet dat, tocmai pentru ca fiinţa noastră să cunoască şi să trăiască şi alte sentimente, să poată avea apoi şi alte manifestări de viaţă care, în lipsa sentimentului de "acel ceva" nu ar fi existat în scenariul trecerii noastre pe pământ. 

Trăim din ceea ce ştim şi la un moment dat  din ceea ce ştiu şi ceilalţi până când întregul se desăvârşeşte. 




Trimiteți un comentariu