marți, 5 mai 2015

Valuri

trăieşti o bună parte hrănindu-te din ceea ce primeşti, precum ţărmul aşteaptă uscat mângâierea drăgăstoasă a valului...

mai apoi înţelegi că ţi-ar fi tare greu dacă nu ai mai putea oferi, simţi că  te hrăneşti din a da, şi că lipsa celui ce are nevoie de ceea ce oferi tu ar duce la uscăciune...

trăieşti clipa când percepi cele două ipostaze simultan şi simţi că eşti complet dând şi primind, pentru că te asemeni balansului din valuri ce are nevoie de ambele sensuri pentru a exista...

şi iată şi neclintirea ce apare din mişcare, într-o anumită reflectare zăreşti totul ca existând şi neexistând în acelaşi timp, ca fiind în balans şi fiind neclintit, ca fiind pentru că SUNT


Iată, prieteni, reflexia mea: primiţi, oferiţi, fiţi !




Trimiteți un comentariu