Mi s-a făcut iar de iubire, visam printre maldărele de hârtii, dosare, caiete... Lucrează acum, învaţă, mă forţau examenele tuturor şcolilor parcurse.
Mi s-a făcut să iubesc, mă tânguiam în zilele pustii...Munceşte, exersează, practică mă zorea ziua încărcată.
Mi s-a făcut un door mare să iubesc, murmuram în verile lungi... Curăţă, purifică, roagă-te mă îndemna cerul senin.
Mi s-a făcut de-a iubirea, de-a iubirea, strigam spre zarea albastră... Alină, înţelege, vindecă îmi spuneau oamenii ce mi se arătau aievea.
Mi s-a făcut de-o maare iubire, mare, îmi luceam soarele din inimă.... Mergi în tine, află, scrie mă obligau iubiţii iubiţi.
Mi s-a făcut să-ţi spun cât de mult te iubesc, Doamne...simte, mi-ai spus şi am crezut că nu pot rezista la a ta iubire... m-am topit în lacrimi mari perlate ce curgaeu nebune spre inima de sub trăiri. Râdeam şi plângeam şi ochii sufletului meu te întrebau: de ce?
Îţi e a iubirea tocmai pentru ca să mă găseşti în tot ce faci, mi-ai spus în intimitatea de duh şi suflet şi atunci m-am întors spre toate zilele, şcolile, oamenii, iubiţii şi în sfârşit m-am bucurat firesc pentru că am avut prilejul să-mi arăt iubirea de tine în fiecare clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu