Mult timp am trăit în interiorul poveștii. al scenariului și m-am identificat cu fiecare stare, situație, rol. Din ceea ce auzeam, din ceea ce citeam, sutele de cărți pe care le-am devorat cu febrilitate ca pe droguri, toate îmi creau scenariul vieții pe care îl trăiam cu o intensitate devastatoare.
Intram în viața fiecărui personaj, intram în emoiile sale, în trăirile lui ... În viața de zi cu zi recunoșteam uneori situațiile citite anterior, alteori le doream până când se materializau... la un moment dat m-am trezit față în față cu mii de roluri, de personaje, de Oane. Identificarea din ficțiune lua uneori forma de a fi potrivit dorinței celuilalt în viața cotidiană, de a îi fi pe plac pentru a se simți bine, pentru a nu se crea conflicte și în felul acesta am ajuns în a nu ști cine stă în interiorul acestui trup fizic, cine SUNT.
Atunci am pornit în căutarea mea și la un moment dat am avut certitudinea a ceva ca Muntele Fuji, ce se afla dincolo de toate ființările și manifestările mele ca femeie sau ca bărbat...și acela am știut că sunt ca SPIRIT-precum Fuji.
De atunci, am ieșit din poveste, din roluri și mă simt mai mult a CĂII decât a oricărei alte situații...toate au fost și sunt necesare pentru a simți, a ști, a afla, pentru a crește prin aici pentru în Cer...știu că tot nu pot trăi constant la aceeași vibrație, îmi simt căderile dar trec prin ele tot mai conștient și observ cum ea, Calea, îmi aduce secvențe în care recunosc sentimentele de altădată numai că acum sunt vizibil schimbate ca miez și ca reverberații.
***
Toți suntem mai întâi de toate Spirite care se cer redescoperite și conștientizate, abia după aceea putem porni liniștiți spre dobândirea libertății într-un ritm valsat ușor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu