duminică, 23 august 2015

O altfel de privire-69- "Din întuneric apăru lumina"

De-a lungul vremii am trăit momente de revelație care mi-au adus stări de furie, de frustrare, de supărare. Acele momente purtau dovada aproape evidentă a faptului că unii oameni se folosiseră de mine, profitaseră de încrederea mea ori de acea naivitate pe care o port dintotdeauna în suflet și în felul acesta obținuseră anumite foloase, prin care își împliniseră o nevoie de satisfacere a puterii, ori a plăcerii, ori a vreunei ambiții egotice. Cum spuneam, aceste descoperiri tardive îmi făceau rău, mă înfuriau chiar și mult timp trăiam în acele stări  la amintirea ulterioară a  întâmplărilor.

Cu trecerea timpului și cu dobândirea unei alte percepții asupra fenomenelor am înțeles cât de puțină credință puteam avea și cât de multă eroare mă străbătea. Prin urmare, acum știu că un om care are o anume cunoaștere pe care o folosește în a manipula alte spirite este încă la un nivel de percepție eronată asupra legilor universului și că se înșală amarnic crezând că va scăpa vreodată de justiția divină. De aceea îmi pare rău  pentru acele situații care îl așteaptă, iar în ceea ce mă privește, dacă încă mi se mai întâmplă asemenea lucruri, dacă încă mai apar momente în care este îngăduit să se profite de buna mea credință, nu înseamnă decât că partea de întuneric pe care o port mai are de lucru până când va da naștere luminii, căci numai din noapte apar zorii și numai în întuneric lumina este vizibilă... în schimb în lumină întunericul nu se vede, apud Maestrul Aivanhov.



Trimiteți un comentariu