sâmbătă, 31 octombrie 2015

Gândul de week end-124



 Tot ceea ce facem  şi cum o facem, toată viața pe care o trăim e felul nostru de a-i mulțumi lui Dumnezeu. 




joi, 29 octombrie 2015

O altfel de privire-83- Transparența




Cu trecerea timpului se poate întâmpla să simți cum se modifică ceea ce știai că te alcătuiește... cum devii din alt aluat decât cel care erai al părinților tăi, cum prin forța dorințelor schimbate ți se modifică  obiceiurile, interesele și în final bucuriile. Mai apoi, adeseori ești  plutire ușoară și  tot mai puțin din ceea ce făcea  obiectul vieții așa cum o trăiai, tot mai puțin din  ceea ce părea important altădată persistă. 

Ajungi să trăiești într-un anumit punct din depănarea vieții tale certitudinea că  partea materială devine atât de fină încât ceea ce te alcătuiește, ori ceea ce te înconjoară, ceea ce credeai solid devine transparent, imperceptibil chiar. E un anume  dat al vieții tale când ceea ce ești prin simțire, vis, ființare e mai puternic decât ceea ce ești material. E ca și cum ființa ta ia atâta amploare încât corpul tău devine de o transparență uimitoare, de consistență fină de voal. Atunci vorbele tale, umbrele de gând, imaginile ce trec prin ochiul minții devin materiale, solide, atunci ceea ce era invizibil altădată devine palpabil, lucrează direct, se mișcă, iar ceea ce era atât de prezent material se diluează, se rarefiază până la diafan. 

Într-o anume soroc al vieții această transparență devine realitate și tot ceea ce se află în preajma ta se simte în siguranța spiritului deschis, iar tu trăiești tot mai mult în bucuria întregirii, în deplinătatea ființei care ai devenit... îți simți frumos rotundul, lumina, întregul... devii îmbrățișare și căldura ei. 


duminică, 25 octombrie 2015

o altfel de privire- 82- Fragilitate

Priveam firul acela atârnând dinspre cer, cum lăsa dâre alburii în aerul din jur... știam că un gest de-al meu era de ajuns ca să-l desprindă de universul său, să-l rupă, să-l distrugă... un gest mic, simplu... firul acela părea atât de fragil, de subțire, era atât de delicat, fără greutate... impecabil.

***

Am aflat apoi că oamenii de știință găsesc că firul  acela este foarte rezistent și că adeseori îl aseamănă cu oțelul ca rezistență, iar din perspectiva elasticității este de câteva ori mai performant decât un fr de oțel de aceeași grosime.

***
Priveam la firul acela, plutind ușor în adierea răcoroasă și simțeam cum subțiri degete divine țeseau încă mătasea din suflet, atât de fragilă, atât de elastică, infinit rezistentă.





vineri, 23 octombrie 2015

Gândul de week end-123



În mod paradoxal, în fața unei decizii,  alegem varianta care are aceeași vibrație cu noi, chiar dacă  există posibilități mult mai bune.

miercuri, 21 octombrie 2015

Cântec pentru o sirenă

Trăim...visăm..iubim...construim...facem planuri...împlinim....

Sunt acele momente fulgerătoare când totul explodează, când totul nu mai e pe veci cum a fost, când se prăbușește  lumea așa cum o știam. Intrăm în acea uimire, în acea  deznădejde, în acea disperare și stăm o vreme acolo...e iadul pe care fiecare dintre noi e dator să îl parcurgă în viață fiind...fiecare dintre noi, la un moment dat trece desculț prin iad, cu mâinile goale și singur. La capătul celălalt îl așteaptă îngerul, sufletul său întreg, pajiștea luminoasă...la capătul celălalt este o altă viață, o nouă lume, e veșnicia. 

***

Sunt oameni care, trecând prin iad, aleg să rămână acolo, care nu au puterea ori dorința de a face drumul până la capăt...sunt oameni care ies dar rămân muți, ciuntiți, care nu văd rostul acestei odisei, care i se împotrivesc perpetuu și care aleg să-și închidă porțile inimii și ale sufletului.

Sunt apoi acei oameni care după ce au făcut tot drumul și-au cunoscut puterea și frumusețea, au învățat să descifreze semnele noii vieți, au învățat limbajul îngerului și se fac călăuze pentru cei care urmează să-și parcurgă porțiunea de iad. Sunt cei care îți spun că așa e felul vieții de a ne face să creștem, că e un sens în orice și că "nici un fulg de zăpadă nu cade niciodată  în locul greșit".

***

Sunt oameni pe lume care ne vorbesc în limba îngerilor din vremea când  sufletul nostru  o caligrafia.



O altfel de privire-81-Fuji

Mă fascinează de fiecare dată când îi contemplu imaginea... e un paradox pe care îl poartă în sine: combinația dintre liniștea, pacea și grația prezentului și secvențele de agitație și  vacarm ale erupțiilor trecute... Fuji este încă un vulcan activ  și tocmai această valență a oricândului  posibil îi dă o atracție mistică... Fuji are și o frumusețe a simetriei unică: prin repetatele erupții a fost șlefuit într-un con rotund perfect ce se prezintă la fel din oricare unghi ai privi.

Fuji e atracție, respect, fascinație, mister. Pare simplu, frust, de o onestitate nudă și în același timp șlefuit îndelung, elaborat prin orfevrării complicate. 
***
La o altă dimensiune  Fuji este esență dincolo de aparență... Fuji este  fiecare dintre noi.


sâmbătă, 17 octombrie 2015

O altfel de privire- 80- Lumina vie


Se întâmplă să fie acele momente când ființa mea tânjește... în geometria vieții trăite necesitatea are încă locul său important... în consecință, în miezul de ființă, periodic apare un dor după căldura acelei îmbrățișări, după liniștea destinderii totale în împreunarea cu ea, după alunecarea inefabilă pe aripile sale, după detensionarea ușoară a tuturor presiunilor vreodată fiinde... un dor după acea împlinire unică ce topește și transformă...

Se întâmplă ca ființa să ceară din miezul ei ceva ce cotidianul meu nu cunoaște și atunci merg la aripile dinăuntru și le deschid spre zborul și îmbrățișarea luminii celei vii ... atunci zâmbetul imens al universului mă plutește cald și totul redevine esență pură.




vineri, 16 octombrie 2015

Gândul de week - end -122



Ca să îți dorești ceva, e nevoie să știi cum e .




luni, 12 octombrie 2015

Cețuri

Și sunt acele porțiuni de drum, sau de vreme când intri în cețuri... pe nesimțite franjuri, fâșii, apoi orizonturi întregi de ceață se pun în jurul tău...alburii, albăstrii ori gălbui cețurile te fac să te focalizezi pe ceea ce este imediat lângă tine, uneori chiar și numai la tine cel ce  sfâșii ceața pe ghicite. 
   ***
Paradoxal, prin felul ei de a obtura, ceața   focalizează, căci ea ne învață cel mai bine concentrarea pe pasul următor...neavând zarea liberă, nici măcar înconjurul de-o palmă la vedere, ești obligat să devii atent la pașii mici, la imediatul, acumul, la secunda  din  mișcare.


duminică, 11 octombrie 2015

Alte gânduri...

Presimțeam că nu ești cel care mi te arăți așa că am vrut să te știu cu adevărat ...și atunci te-am văzut cu ochii divini.

***
Problema oamenilor nu este că nu sunt iubiți cu adevărat, ci că atunci când sunt și chiar mai mult decât pot spera, nu le vine să creadă și umbresc ce ar putea fi de fapt.

***
Uneori, când te detașezi și îți muți atenția de la ceva ce te ținea foarte prins, nu numai că te simți mai liber, dar se desfac și legăturile acelora care erau hotărâți să te separe de acel lucru.

***
Există o vreme pentru a învăța când și cum  să te desprinzi în mod frumos.

***
Există o vreme când înveți să asculți și există o vreme când înveți să te confesezi.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Gândul de week end - 121



Și există acele întâlniri în care simți că veți parcurge împreună orice drum se deschide în spațiu, timp sau spirit.


vineri, 9 octombrie 2015

Ce faci cu inima ta

De puține ori ne gândim la acest aspect, la ceea ce facem cu inima noastră.

În primul rând e vorba despre modul cum ne purtăm cu ea, dacă o îngrijim, dacă o scutim de tristeți, de emoții negative, dacă ne gândim cum o afectează furia sau gândurile negre, dacă avem grijă să îi asigurăm liniștea, căldura iubirii, dacă îi lăsăm pe ceilalți să o rănească în vreun fel sau ne protejăm cu scutul blândeții și al răbdării, dacă ne odihnim suficient, dacă ne luăm timpul necesar pentru a ne pune în ordine gândurile, trăirile, lucrurile, viața. 

Pe de altă parte este vorba despre acțiunile pe care le facem cu inima: dacă o lăsăm să se manifeste în viața noastră așa cum îi este menirea, dacă îi ascultăm sfatul, dacă o lăsăm să umple fiecare acțiune de-a noastră. Atunci când îți închizi inima, orice ai face pare gol și fără rost, când inima nu este  în lucrarea ta, nu ești împlinit, nu simți bucuria, nici liniștea. 

Prin urmare, tu ce faci cu inima ta?


imagine preluată de pe net 

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Gândul de week-end-120


Pe drumurile vieții  suntem uneori  șoferi alteori autostopiști.

***
Sur les chemins de la vie on est soit  chauffeur, soit autostoppeur.


joi, 1 octombrie 2015

Împreună- Ensemble

Nuditatea ... sunt acele momente când o dorință urcă din interior și îți cere să afli nuditatea celuilalt, să îl cunoști și crezi că dacă se dezgolește de veșminte e suficient. E doar o imagine care rămâne o vreme pe ochii interiori însă nu e acea nuditate pe care o tânjești.
 Cunoști ceva atunci când te afli în interiorul acelui ceva, când îi afli esența, când îl știi fără învelișuri.

 Ne naștem cu două mari doruri: de cunoaștere și de libertate... până la un punct când ele se unesc și se transformă în unul singur. 

Orice pol masculin caută un pol feminin și invers pentru a fi echilibru, pentru  cunoaștere și libertate. Există oameni care și-au cunoscut polii interiori și i-au pus în echilibru și există oameni care, recunoscându-și polii personali i-au echilibrat cu polii altui om de sex opus. Sunt acele sfere ce se nasc din  doi oameni care-și arată unul altuia nuditatea spiritului, a sufletului, a ființei întregi. Uneori ni se permite să simțim imensa bucurie a depășirii oricăror bariere personale și a arătării tuturor nudităților noastre... alteori simțim frumusețea primirii depline a dezvăluirii celuilalt, în ambele situații trăim fericirea lui a accepta și a  renunța. Atunci abia se întâmplă deplina unire a eului nostru masculin și a eului nostru feminin, din  pașii înainte și înapoi ai unui dans al primirii și al oferirii, al acceptării și al avansării.

 Te poți simți deplin și de unul singur... împreună cu bărbatul ori femeia ta este  firesc. Tot ce e pe lume este polarizat, totul este în pereche și creează balansul vieții, atacul și apărarea, iubirea și înțelepciunea, viața și moartea, oferta și acceptarea, Și, ne place sau nu, doar această alăturare este menită să dea forme noi de viață.

Așa că n-am să vă vorbesc despre ea, nici despre el, n-am să vă vorbesc despre emoții, sentimente, dragoste, n-am să vă vorbesc despre toate trăirile și creșterile, căderile ori pragurile vieții, ci  despre acele întâlniri unice în care din ambele părți se simte același ritm, aceleși suflu care animă flacăra focului comun, când în ambele părți există aceeași dorință de a crește, de a pune în comun și de a fi conștient de individualitatea proprie, aceeași dorință de a fi onest, de a acorda încredere și respect, onoare, de a porni alături pe același drum și de a construi împreună alte drumuri.

Și apoi, după ce se limpezesc în tine și în jur înțelegi că  totul a fost parte din calea spre rai înapoi.

***
La nudité... il y a ces-moments-là quand on sent un désir monter de nos profondeurs  nous demandant à découvrir la nudité de l'autre, à le connaitre et on a l'impression que s'il laisse tomber ses habits, ça suffit. Ce n'est qu'une image qui demeure pour un laps de temps devant les yeux du dedans, mais pas la nudité qu'on espère.
On connait quelque chose au moment où on se trouve à son intérieur, quand on  apprend son essence, quand on le connait sans ses voiles.

On nait avec deux grands désirs: de cannaitre et de liberté, jusqu'au moment où ils se croisent et deviennet un.
 Tout pole masculin cherche un pole féminin et c'est réciproque, pour trouver l'équilibre, pour la connaissance et la liberté. Il existe des gens qui ont connu leurs poles intérieurs et ont réussi à les mettre en équilibre et il y a des gens qui, en reconnaissant leurs poles personnels ont réussi à les equillibrer avec les poles d'une personne de l'autre sexe. Il s'agit de ces sphères-là qui naissent entre deux hommes qui se dévoilent l'un l'autre, qui montre  la nudité de leur esprit, de leur ame, de  leur etre entier. Parfois il nous est permis de sentir l'immense joie d'avoir franchi toute barrière personnelle et d'avoir dévoilé toute notre nudité....une autre fois  on ressent la pleine joie d'avoir reçu le dévoilement total de l'autre... dans les deux cas on vit le bonheur du savoir accepter et du savoir renoncer. A ce moment-là précis, il y a l'union de notre etre masculin avec  notre etre féminin, dans les pas en avant et en arrière d'une danse du recevoir et de l'offrir, de l'accepter et de l'avancer.

On peut se sentir complet tout seul ... avec ton homme ou avec ta femme c'est naturel. Tout ce qui existe dans ce monde a deux poles, tout est en paire et crée la balance de ma vie, l'attaque et la défense, l'amour et la sagesse, l'offre et l'acceptation. Et, soit qu'il nous plaise ou non, c'est cette alliance unique qui est destinée à créer la nouvelle vie.

Alors; je ne vous parlerai pas d'elle ni de lui, je ne vous parlerai pas d'émotions ni de sentiments, nide l'amour, je ne vous parlerai pas de tous ces vécus-là, des croissances, des chutes, des seuils de la vie, je vais vous parler de ces rencontres uniques où il y a le meme rythme des deux cotés, le meme souffle qui ravive la flamme du feu commun, quand des deux cotés il y a le meme désir de grandir, de mettre en commun et d'etre conscient de sa propre individualité, le meme désir d'etre honnete, de montrer confiance et respect, honneur, de marcher ensemble sur la meme voie et de construire ensemble d'autres voies.