Și sunt acele porțiuni de drum, sau de vreme când intri în cețuri... pe nesimțite franjuri, fâșii, apoi orizonturi întregi de ceață se pun în jurul tău...alburii, albăstrii ori gălbui cețurile te fac să te focalizezi pe ceea ce este imediat lângă tine, uneori chiar și numai la tine cel ce sfâșii ceața pe ghicite.
***
Paradoxal, prin felul ei de a obtura, ceața focalizează, căci ea ne învață cel mai bine concentrarea pe pasul următor...neavând zarea liberă, nici măcar înconjurul de-o palmă la vedere, ești obligat să devii atent la pașii mici, la imediatul, acumul, la secunda din mișcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu