joi, 29 octombrie 2015

O altfel de privire-83- Transparența




Cu trecerea timpului se poate întâmpla să simți cum se modifică ceea ce știai că te alcătuiește... cum devii din alt aluat decât cel care erai al părinților tăi, cum prin forța dorințelor schimbate ți se modifică  obiceiurile, interesele și în final bucuriile. Mai apoi, adeseori ești  plutire ușoară și  tot mai puțin din ceea ce făcea  obiectul vieții așa cum o trăiai, tot mai puțin din  ceea ce părea important altădată persistă. 

Ajungi să trăiești într-un anumit punct din depănarea vieții tale certitudinea că  partea materială devine atât de fină încât ceea ce te alcătuiește, ori ceea ce te înconjoară, ceea ce credeai solid devine transparent, imperceptibil chiar. E un anume  dat al vieții tale când ceea ce ești prin simțire, vis, ființare e mai puternic decât ceea ce ești material. E ca și cum ființa ta ia atâta amploare încât corpul tău devine de o transparență uimitoare, de consistență fină de voal. Atunci vorbele tale, umbrele de gând, imaginile ce trec prin ochiul minții devin materiale, solide, atunci ceea ce era invizibil altădată devine palpabil, lucrează direct, se mișcă, iar ceea ce era atât de prezent material se diluează, se rarefiază până la diafan. 

Într-o anume soroc al vieții această transparență devine realitate și tot ceea ce se află în preajma ta se simte în siguranța spiritului deschis, iar tu trăiești tot mai mult în bucuria întregirii, în deplinătatea ființei care ai devenit... îți simți frumos rotundul, lumina, întregul... devii îmbrățișare și căldura ei. 


Trimiteți un comentariu