marți, 3 noiembrie 2015

O altfel de privire-84- Cât poți iubi

A iubi e ceea ce toți știm foarte bine, ceea ce toți dorim, practicăm, trăim. Iubim felurit, ne transpunem în situația celuilalt, ne trimitem gândul constant la el, ajungem să îl înconjurăm cu atenția noastră, cu frământările și dorurile noastre, iubim până când uneori ne simțim epuizați, triști sau goi.

A iubi ne dă fluturi în stomac, ne dă valuri de trăiri amețitoare, ne transportă în zboruri nebănuite până atunci, ne aduce înfiorare și extaz.

A iubi se estompează când figura celuilalt este dizarmonioasă, când trăirile se încâlcesc în dizarmonii tot mai rezistente, când ceea ce simți în stomac nu mai seamănă cu plutirea lină de aripi de fluture ci e mai degrabă un ghemotoc dureros, a iubi se șterge și piere brusc atunci când constați că e mai mult suferință, ori ignorare, ori nepăsare, ori provocare la o competiție inutilă de  "care pe care" generatoare de tristețe și însingurare. A iubi ca să îl înlocuiești pe celălalt cu propriile convingeri, ca să îl scutești de propriile sale lecții și conștientizări, ca să îi transferi modul tău de a fi ori ca să îl legi de tine prin afișarea unei neputințe neasumate deplin, este o închipuire.

***
A iubi este mai ales despre a continua să trimiți tot ce e bun și frumos în alcătuirea ta spre celălalt chiar dacă el nu o știe, chiar dacă tocmai ați avut o dispută, chiar dacă te simți într-o altă lume față de a lui. A iubi este de a accepta că tot ceea ce trăiește este demn de a fi iubit, orice formă fizică, subtilă ori intențională îmbracă pe moment, pentru că ai ajuns să înțelegi că totul, absolut totul este creație divină, și este îngăduit să existe la un moment dat. 

A iubi ceea ce nu este plăcut ochiului fizic, ceea ce produce dezgust estetic nu înseamnă să vrei să îți trăiești viața alături, să te amesteci cu energia sa până când te simți epuizat, ci este despre a recunoaște dreptul său la viață, modul său personal de a-l exercita, este despre a recunoaște că fiecare formă trăitoare are propria sa manifestare a realității și prin asta să o respecți, să nu încerci să îl judeci ori să îl schimbi. 

Când poți iubi egal și frumos, când poți trece mai departe în viață fără ranchiună, judecăți, gânduri de justiție ori reglare de polițe, când poți ieși din orice situație cu aceeași încredere în adevărul divin și în dreptul fiecăruia de a-l găsi prin mijloacele pe care le alege singur, când poți rămâne viu în suflet și ziditor în vorbele și cuvintele tale, când poți respecta ceea ce nu înțelegi ori nu aprobi, când poți privi cu aceeași seninătate îngerul și demonul, abia atunci poți spune că ai măsura a cât poți iubi.



foto Ching Yang Tung


Trimiteți un comentariu