De fiecare dată când pășesc undeva pentru prima dată privesc în sus: cupolele, tavanele, cerul... Inima îmi cântă de bucurie și caută curioasă în sus ca să vadă, să descopere, să afle, să cunoască. Orice fundal albastru punctat cu auriu mă însuflețește și îmi dă motiv să îmi las privirea agățată acolo, contopită până la identificare cu povestea din imagini.
***
Zilele astea am trăit o stare de oarecare vid ar spune unii, de neutralitate ar spune alții, de dor după a face ceva aș spune eu. Și iată că deodată am avut un flash ce mi-a arătat că cerul vieții mele, la atâția ani de la naștere e încă alb și își așteaptă picturile, tușele, urmele de pensule hotărâte să lase contururi pastelate, linii sinuoase, imagini de ansamblu îndrăznețe, fundal azuriu și stele aurii.
***
Fiecare dintre noi purtăm un tavan alb deasupra creștetului și toată existența ne invită să îl pictăm cum putem mai bine, să ilustrăm odiseea noastră pe cerul creației.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu