Cândva citeam multe romane și trăiam cu totul în interiorul lor; a fost apoi un moment când am înțeles că puteam simți la fel de real ca și cum povestea era aievea și atunci am început să învăț să scriu și eu.
La un alt moment, sau poate tot același și tu, în alt colț de Univers ai știut același lucru, ai știut că poți fi naratorul propriei realități. Și atunci fără vreo pricină aparentă, într-o zi însorită cu flori de cireș mi-ai spus: "Vreau să cunosc povestea ta și vreau să trăim împreună în aceeași poveste".
De atunci suntem amândoi în scenariul celuilalt ..și încet, încet trăim simultan în povestea noastră, cea pe care o scriem împreună, cea care ne-a acceptat pe amândoi.
***
Suntem urmele unui condei divin pe un pergament scris de demult cu scenariul vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu