sâmbătă, 12 decembrie 2015

O altfel de privire-89-Iubirea

Iubirea în sine există, și noi știm asta doar că  am învățat să credem că iubirea este obligatoriu în legătură cu cineva sau ceva din afara noastră. Orice floare va asocia iubirea cu mângâierea soarelui sau cu atingerea senzuală a unui fluture. La fel și noi gândim iubirea, simțim iubirea cel mai ades în legătură cu o altă ființă. avem nevoie de cineva căruia să i-o dăruim, avem nevoie de cineva de la care să o primim, căruia să simțim că îi aparținem.

***

Se întâmplă însă ca în unele rare clipe să simțim Iubirea în esența ei, în sinele ei cum se manifestă în interiorul nostru și ne umple atât de mult simțirea încât orice altă trăire pare ștearsă. Poate că nu am făcut decât să o lăsăm să se manifeste, poate că o purtăm cu noi dintotdeauna și în acele clipe uităm că vrem să o dăruim cuiva, sau că ar trebui să o primim de la cineva, și o lăsăm pur și simplu să FIE în noi așa cum este. Și atunci deși nu îmbrațișăm pe nimeni, deși nu sărutăm pe nimeni ori chiar nu este nimeni în preajma noastră, se întâmplă să  ne simțim desăvârșiți, compleți, deplini, fără așteptări, fără dorințe. Nu vrem pe nimeni anume, nu aștepțăm pe nimeni anume, simțim ca și cum toți sunt deja în noi și noi viețuim în toți de la începuturi, ne simțim dincolo de femininul sau masculinul cu care ne-am născut lumii acesteia, dincolo de femininul sau masculinul oricărei alte vieți,  simțim dincolo de rolurile pe care le-am avut vreodată în orice societate, simțim că suntem inefabilul pe care acum îl numim IUBIRE și pe care altcândva l-am numit Fuji, ori pădurea, ori Calea; ne simțim  un izvor care rămâne veșnic și care nu depinde niciodată de cel care își potolește setea de la el. 

***

Odată ce ai trăit chiar și pentru o clipă aceste sentimente,. odată ce ai simțit chiar și pentru o secundă că ești acel ceva netulburat și de neclintit din spatele tuturor trăirilor, chipurilor, înfățișărilor, odată ce ai simti că nu poți fi altfel decît iubire, toate din jur se domolesc, se așază în niște făgașe armonioase și curg lin prin viața ta. De atunci iubirea ta este Iubirea și are legătură cu viața însăși, cu universul și legile lui, cu misterul sufletului, cu sinele și ființarea. Cuplul inițial este deja în tine, îl simți oriunde ești, îi simți perfecțiunea și deplinătatea, îi simți permanența și seninul. 

***

Iubirea nu se învață, nu se așteaptă... ea  este și se scoate la lumină pentru a o lăsa liberă să existe.



Niciun comentariu: