sâmbătă, 19 decembrie 2015

O altfel de privire-91- Pragurile

La un moment dat, fie și numai urmând parcursul școlar începi să înțelegi că trecerea prin viață urmează principiul trecerii de la o etapă la alta așa cum în educație treci de la grădiniță până la o formă superioară de pregătire. La încheierea unei etape de acumulare, pentru a dovedi pregătirea științifică necesară se trece printr-o  testare sau examinare care certifică intrarea în etapa superioară. 

În existența umană lucrurile stau asemănător: prin naștere intrăm în etapa în care suntem ajutați de toți ceilalți să creștem, să învățăm să ne servim singuri de ceea ce avem, apoi de ceea ce ne e pus la îndemână. 

Urmează apoi etapa în care prin cei care ne sunt fizic alături ori prin creațiile unor oameni pe care nu i-am cunoscut vreodată personal, învățăm să ne cunoaștem pe noi înșine, legile și mecanismele după care funcționăm pe acest Pământ, apoi să ne lărgim cunoașterea la întreaga creație pentru a avea o perspectivă mai amplă a fenomenelor.

Când ne simțim pregătiți se face simțită etapa în care suntem chemați să îi ajutăm noi pe ceilalți să învețe să folosească ceea ce au primit, să învețe să se cunoască, să înțeleagă ceea ce trăiesc și cum pot lucra frumos în ansamblul legilor Creației.

Etapa următoare este aceea în care, asemănător doctoratelor ori a  marilor lucrări științifice de sinteză, viața ne cheamă să facem servicii pentru binele tuturor, sau a unor mase mai mari de oameni. Direct sau indirect suntem chemați prin fapta ori gândul nostru să participăm la lucrarea mult mai generală a înțelegerii binelui comun, a lucrării brazdei ogoarelor ce depășesc sfera strict personală. 

***

La fel ca în cazul instituțiilor de învățământ, în viața personală, trecerea de la o etapă la alta este marcată de un prag în care ești invitat la adăstare, timp în care să îți lămurești clar dacă vrei să pășești mai departe, să mai stai o vreme acolo, în prag ori să revii la ceea ce tocmai ai parcurs. Această perioadă a pragului este o perioadă în care lămuririle apar de obicei prin încercări exterioare și cu cât pragul e mai sus, cu atât probele vin de la oameni dragi, de care îți pasă  și în zone ale credinței, ori spiritului sensibile pentru tine. De obicei ei vin cu argumente contrare drumului înainte, vin să îți vorbească din perspective exterioare, din unghiuri ale unor prețuri efemere. E bine să asculți aceste voci pentru că prin ceea ce simți ascultându-le răspunzi la problemele  testului acelui prag. Ceea ce se cristalizează în tine apoi, este nota finală și trecerea într-un sens sau altul. 

***

Fiecare dintre noi începe la grădiniță, dar numai de spiritul fiecăruia depinde cât de departe vrea să ajungă în propria evoluție și instruire și la care dintre etapele învățării se va opri.


Niciun comentariu: