marți, 29 decembrie 2015

O altfel de privire-93- Curcubeul

La un moment dat am simțit cum de la mine din suflet pleacă o lumină arcuită spre zare...se ducea până când, la un anumit moment s-a oprit la alt suflet... nu am știut că ești tu, nu vedeam nimic în afara  luminii care se arcuia între noi. E posibil ca la un alt soroc să fi înțeles și tu acel curcubeu luminos care se oprea în inima ta căci am văzut cum arcul lui se făcea tot mai luminos și cum și din partea cealaltă începea să vină spre mine lumina... Am primit-o cu o anume bucurie și am început să las și mai multă să treacă prin podul dintre noi... și tu ai început să trimiți și mai multă... între noi era o arcuire permanent luminoasă, tot mai puternică, tot mai mare...



***

Apoi s-a întâmplat ceva ciudat: lumina din capătul ce se odihnea la mine în suflet a început să călătorească ușor prin corpul meu, tot mai îndrăzneț și mai hotărât, până când  eu în întregime, podul curcubeu și tu însuți una eram, si poduri curcubeu porneau spre alte suflete.



Trimiteți un comentariu