duminică, 27 septembrie 2015

O altfel de privire-79- Bucurie în alt stil

E aurie și senină, uneori are lumini de chihlimbar mieriu, alteori e ca un cerc galben luminos ce se mișcă pe drum și pe care pui un pas de șotron și apoi altul... urmează o săritură și te trezești pe aripi de libelulă albăstrie ce te poartă cu irizații movulii spre firele smaraldii ce cresc de jos în sus ori se leagănă pe la streșini. Îți simți sufletul fâșii pufoase de vată de zahăr roz și îți dai drumul spre inelul  portocaliu ce a răsărit pe norul altui cer și curgi prin lava topită a vreunui vulcan movuliu ce pornește ușor să se unească pătimaș cu oglinda vreunui cristal lichid născut în roua din zorii unei povești de fuior sau fior, resimțit de o zână trezită brusc pe când împletea învelitoarea unui obraz fraged. Aluneci apoi printre franjurii unei priviri limpezi ce urmărește cu fascinație facerea unei lumi noi și surâde la mugurii alb-verzui din  magia lui "să fie" și a lui "se făcu".

E în nuanțe și ape, în zboruri și înfloriri, în triluri și puf de îngeri, e în petale din catifeaua unei mângâieri și din topirea din suflet care modelează o altă făptură, e spumă răcorosă de val pe tălpile fremătânde.

E bucuria, bucuria fiecăruia pe lume. 



sâmbătă, 26 septembrie 2015

O altfel de privire-78- În timp ce

Am observat că viața are un mod aparte de a ne face să trăim episoadele cu semnificație anume din devenirea noastră: cel mai des, șansa de a îmi împlini un vis drag apărea "în timp ce" eram angajată în altceva, ceva ce îmi promisesem să duc până la capăt. E  posibil să fi fost un mod de a testa trăinicia și justețea visului, dacă era o dorință pasageră sau ceva ce a crescut din inima inimilor, din cea mai profundă esență. 

***
Sunt dorințe pe care le avem tatuate în suflet dar e posibil ca ele să nu fie cu adevărat acelea care sunt potrivite creșterii spirituale. De aceea sunt unele situații când alegi să continui ceea ce ai început și altele când părăsești drumul vechi pentru a păși pe unul nou, adeseori total diferit.

Oricum ar fi, atunci când ceva puternic ți se întâmplă "în timp ce " e bine să îl accepți și să îl integrezi în lucrarea ta, indiferent ce decizie vei lua ulterior, pentru că în mod cert este ceva ce a fost adus la lumină de ființa ta spre cunoaștere.


vineri, 25 septembrie 2015

Gândul de week-end- 119



Uneori se întâmplă să trăiești atât de deplin reîntregirea încât nici o separare nu mai pare tragică, pentru că în fapt ea  nu există.


miercuri, 23 septembrie 2015

O atfel de privire- 77- Trăirile

Adolescentă fiind, am primit o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate cu emoții felurite, cu trăiri din toată gama. Cartea "Mai presus de toate" a lui Eric Knight are ca motto  un fragment din Hamlet,  

 “Mai presus de orice 
           Fii tie credincios, de aici
           Urmand, precum zorii urmeaza noaptea zilei,
           Ca n-ai sa poti fi prefacut cu nimeni.”

A-ți fi ție însuți credincios e poate lucrul cel mai dificil de descifrat în viața unui om, căci la fiecare etapă a evoluției, sau la fiecare vârstă, simți un alt sens. În preajma acestui echinocțiu, sensul a venit brusc și diferit față de înțelesurile anterioare: e vorba despre trăiri.


***

Adeseori ne lăsăm invadați de trăirile noastre fără a le cuprinde în totalitate; e suficient ca altcineva să le aprobe sau dimpotrivă și ceva în noi se schimbă față de ele: de multe ori le acceptăm sau le dezavuăm, după cum ele sunt primite de cei din jur și tocmai asta face să ne simțim nefericiți, nesiguri, haotici chiar.

Trăirile noastre sunt cea mai de preț și intimă parte a noastră, ele  sunt unice pentru fiecare om, nu există doi oameni pe lume care să aibă aceleași trăiri. De aceea, tot schimbându-le ca să faci pe placul celorlalți e ca și cum te supui constant la niște operații estetice emoționale până când nimeni, și mai ales tu nu mai știe cine ești de fapt. Dată fiind unicitatea lor, trăirile se pot împărtăși, se pot accepta, se pot ajusta ori șlefui prin conștientizare, se pot sărbători dar e împotriva firii   să le reprimi, să le negi, să lupți contra lor, să le refuzi, să le anulezi. Când ajungi să înțelegi că trăirile tale sunt ca parfumul unei flori, ele sunt parfumul tău intim și fără el tu nu ești tu, atunci  se mai lasă un văl deoparte.

 Ceilalți pot avea reacții diferite în contact cu trăirile tale, pot să simtă frică sau atracție și e firesc așa pentru că trăirile tale pot să le potențeze sau să se împotrivească alor lor. după cum au învățat să le accepte pe ale lor sau sunt obișnuiți să le combată spre împlinirea misiunii personale. 

Cred că trăirile sunt un fel frumos al naturii de a ne arăta intimitatea noastră și că a ne fi credincioși înseamnă  să le onorăm, să le respectăm și să le conștientizăm. 




duminică, 20 septembrie 2015

Primăvara din toamnă

Toți observăm succesiunea anotimpurilor și trecerea timpului prin natură... toți aflăm la un moment dat că există o vreme pentru a pune semințele, o vreme pentru a le îngriji și a le lăsa să se coacă în fructe, o vreme apoi pentru a le culege și o vreme pentru a ne bucura de ele.

Uneori ochiul atent surprinde semnale contradictorii: castani, toporași sau magnolii, ori pomi fructiferi ce își etalează bogăția florală din nou în plină toamnă. Oare natura e nehotărâtă, e o eroare în programarea ei? 

Cum inteligența naturii este infinită, e înțelept să primim aceste întâmplări ca pe adevărate mesaje directe din partea prietenilor noștri vegetali: e posibil ca ei să ne spună în astfel de situații că niciodată nu e târziu să pornești de la zero, că, indiferent în ce etapă a trăirii ești, e binevenit să repornești izvorul interior care să dea din nou viață lumii tale și să o repună în circuitul firesc al etapelor și de ce nu, să ne reamintească faptul că dincolo de ciclurile mari există susul și josul fiecărei clipe.


19 septembrie,
 primăvara toamnei mele

vineri, 18 septembrie 2015

Gândul de week end- 118

                          



                     Uneori ne despărțim pentru că e singurul mod de a rămâne împreună.

duminică, 13 septembrie 2015

Gândul de week end-117

 Pe drumul conștientizării și vindecării unei răni emoționale:

  •  mai întâi suferi și simți milă față de tine când cineva te pune în situația propice deschiderii rănii tale...
  •  mai apoi, cu vremea,   te irită și reacționezi chiar violent față de oricine readuce în actualitate imaginea rănii...
  • există un moment în care înțelegi că de câte ori te opui, de fapt o faci să persiste și brusc îți vine o întrebare: de ce resping așa de vehement aceasta?
  •  apoi într-un moment de inspirație  divină înțelegi că ești de fapt exact ceea ce negai sau nici măcar nu voiai să abordezi ca subiect de reflecție... de atunci încolo apare acceptarea, apoi soluții și vindecarea  rănii.

marți, 8 septembrie 2015

O altfel de privire-76- Starea de nestare

Se întâmplă uneori ca după ce treci prin stări felurite, după ce simți "enorm" vorba lui Caragiale să ajungi la o stare pe care eu o numesc nestare.

 E ca și cum nu simți nici o emoție, nici că trece ceva prin tine, nu emiți nici căldură nici frig, chiar totul pare suspendat. E o stare anume care poate fi asociată cu anestezia și totuși nu e nici măcar aceasta. Ce e benefic aici e faptul că nici nu prinzi umbra vreunui gând...și totuși ești viu, te simți mai viu decât vreodată .. tot ce poți imagina sunt niște emisii de bunăvoință ce pornesc dinspre tine ... atât: ești blând și binevoitor. Aceasta e singura certitudine pe care o simți și singura străbatere emoțională. E o tăcere anume  în interiorul tău... dacă nu ai avea o idee preconcepută despre fericire ai putea-o numi fericire pură ...e acel moment când simți clar că ființa ta nu are nimic străin și nimic propriu, e ca și cum nu se face nici un schimb, e neutralitate în esență pură.  În acele momente nu te simți în nici un fel: nici frumos, nici urât, nici bun, nici rău, nici prost nici deștept... în schimb te accepți deplin, te cuprinzi în plenitudine. 

Se întâmplă uneori să te simți ca o balanță în echilibru perfect, sau ca în fața unei răscruci fără a fi presat să faci o alegere, ca și cum ceasul tău interior s-a oprit brusc, și timpul însuși stă încremenit și îți îngăduie să te bucuri de nestare, să o savurezi cu tot ceea ce ești. 

Se întâmplă uneori să simți cum timpul  e neclintit pentru tine, îți lasă răgaz, nu pune nici o presiune ci te acoperă cu acea nestare ce suspendă totul. 

***
Se întâmplă uneori să ai certitudinea că jocurile vieții  se refac și se pornește de la zero pentru tine.



luni, 7 septembrie 2015

O altfel de privire-75- Să ne trăim!

Adeseori rostim aceste cuvinte cu sensul de a fi unul pentru celălalt ... și fiind prinși de această imagine a celuilalt, a ceea ce înseamnă să trăiești pentru a te armoniza cu relația și cu cel de lângă tine, prinși atât în această plasă exterioară ignorăm  esența noastră: ce înseamnă să ne trăim dorințele, intuițiile, sentimentele, iubirile. singurătățile.


 Căci nu știm încă să ne trăim cu adevărat: de îndată ce simțim că se apropie o trăire o exagerăm fie devenind prea entuziaști, fie prea decepționați, până când pierdem controlul și ne lăsăm noi trăiți. În plus nu reușim să ne trăim conștient, deplin, în plenitudine esența cât timp suntem orientați cu totul în afara noastră... chiar și atunci când credem că suntem în interiorul nostru de fapt tot în afară suntem: fie ne gândim la ce fac ceilalți, sau la cum vor reacționa dacă..., sau reluăm la nesfârșit și răsucim ceea ce au spus, ori au făcut, ori au promis...

     *****
Să ne trăim pe noi înșine, să ne trăim conștient mareele interioare, vânturile, însoririle, ploile, anotimpurile, norii și strălucirile, să ne trăim frumusețile nici măcar bănuite, și cotloanele nepășite, să ne trăim inspirațiile și inspirările, zborurile și expirarea, să ne trăim cu și prin tot universul din noi... să ne trăim tot ceea ce suntem deja!


vineri, 4 septembrie 2015

O altfel de privire-74- Ceea ce trăim

Multe sunt clipele când simțim că în interior nu e pace, când ne tulbură întrebările despre cine suntem, despre ceea ce trăim, despre ce avem de făcut, despre cei cu care vrem să fim sau să nu mai fim, despre profesie, ori locuință, despre....atâtea și atâtea. 

Multe sunt clipele în care cu cât ne întrebăm mai mult, cu atât ne îndepărtăm mai mult de ceea ce vrem să aflăm...

Poate ne-ar ajuta să observăm ceea ce trăim atât noi cât și ceea ce există deja...poate ne-ar ajuta să fim atenți și să ne lăsăm interiorul în pace.... în pace...Le cerem de atâtea ori altora să ne lase în pace, dar noi suntem primii care nu o facem pentru noi. Să ne lăsăm deci pe noi înșine în pace pentru o vreme...

E posibil să aflăm apoi că trăim deja toate răspunsurile pe care vrem să le aflăm... că periodic suntem chemați să lucrăm, să ne afirmăm ființa într-un domeniu anume al vieții noastre: e o vreme pentru a face ceva anume și nu altceva, și asta înțelegi din ceea ce te solicită într-un anumit moment... E o vreme propice de a avea un iubit și a fi iubitor de bărbatul sau femeia ta, e o vreme  anume de a fi bun gospodar și a întemeia un cămin, e o vreme de a acumula cât mai mult pentru a desăvârși înzestrările native, e o vreme potrivită în a pune în slujba celorlalți ceea ce știi și ceea ce poți să faci, e o vreme anume în a da naștere și e o vreme în a crește ce ai născut.... e o vreme pentru fiecare și pentru toate și vremea asta se repetă de mai multe ori într-o viață...Mult timp trăim având o singură dorință pe care o hrănim ca pe  o idee fixă pe care o urmărim cu îndârjire, ignorând ceea ce ne cere viața în  momentul respectiv.

Fiecare clipă are darul ei prin ceea ce îți solicită să faci, fiecare moment este parte a CREAȚIEI și "lucrul mâinilor LUI" 


                  ***
"Lucrul mâinilor lui, adevăr și judecată", spune psalmistul și asta e esența a ceea ce trăim.



poarta de la "Petru Vodă"

marți, 1 septembrie 2015

O altfel de privire-73- Oamenii din viața noastră

- Acum cred că  știu...
- Ce știi, mă întrebă îngerul zâmbind.
- Cum e cu oamenii din viața noastră, cu iubirea, cu certurile și împăcările, cu relațiile...
- Hm, crezi sau știi?
- Știu, acum știu ce am trăit, acum înțeleg... E o mare parte din noi, nevăzută, care acționează.. o parte căreia unii îi spun subconștient, sau Sinele sau Spiritul... el e cel care știe ce oameni sunt necesari în viața noastră ca să ne ajute să ne înțelegem, să ne vindecăm, să evoluăm. Și de fiecare dată oamenii și relațiile pe care le creăm cu ei sunt cele mai potrivite pentru acele momente ca să împlinim ceea ce e pentru fiecare. Undeva, chiar dacă nu înțelegem, chiar dacă nu verbalizăm, știm exact ceea ce omul respectiv aduce în viața noastră și de cele mai multe ori el este  ființa necesară vindecării acelui aspect foarte rănit din noi. În mod paradoxal însă, cel mai ades, orbi fiind, nu înțelegem că totul e chiar foarte simplu dacă ne-am lăsa purtați de acel interior al nostru ... și ne opunem, începem să gândim, să căutăm logica, începem să resimțim dureri trecute aduse la lumină cu și  mai mare  putere și atunci, în loc de a ne aduce unul altuia vindecarea, de multe ori, nu facem decât să mărim rana și chiar să o îngropăm și mai mult în noi ca să nu mai doară atât.Vine un moment în care,  cu toate că ai ajuns ca la nivel de întreg să iubești acea ființă, interiorul tău știe că acolo, în direcția aceea nu mai e nimic de făcut în aceleași circumstanțe, și cum sufletul   vrea  să crească, să evolueze, caută alte variante, alte experiențe, alți oameni ... nu e despre a înceta să mai iubești pe cineva, ci e despre a nu te opri să evoluezi, a nu renunța...
- Și asta e adevărat, zâmbi iar Îngerul spre mine ... și ce mai știi acum?
- Mai știu că fiecare om cu care am vorbit, fiecare clipă trăită cu cineva a fost un pas spre creșterea comună, chiar dacă adeseori nu a părut  așa. Știu acum că atunci când iubești pe cineva, îl iubești pentru toată viața chiar dacă e nevoie să te desparți, să pleci, să cauți alți oameni ...pentru că de fapt totul e despre suflet, și creștere. și pasiunea de a trăi și a te desprinde de viață ... când iubești, iubești pentru toată viața.

_ Da, îmi spuse Îngerul zâmbind, când iubești, iubești pentru că e în esența ființei tale, în celule, în ADN, în miezul tău... iubești pentru toată existența.

FII BINECUVÂNTAT!