vineri, 29 ianuarie 2016

Gândul de week-end -137


Vine o vreme în care ştii că adevărul  nu  are nevoie de aprobarea cuiva şi de atunci nu mai cauţi vreun  punct fix.

luni, 25 ianuarie 2016

O altfel de privire-98- Întâlnirea

Sunt unele întâlniri ... altfel....

***

Făceau parte din două lumi diferite.. el cânta din țară în țară, din oraș în oraș împreună cu alți tovarăși cântece din ținutul lor de lângă ocean, din vârfuri de munte vegheate de condorul măreț. Ea venise în concediu în acea stațiune împreună cu familia și în acea seară ieșiseră la plimbare cu toții pe strada mare ce traversa orașul și ducea spre malul mării. 
Plimbarea îi ducea tot mai aproape de o anume muzică ce îi chema  insistent. Au ajuns acolo unde cântăreții își stabiliseră locul de cântat și preț de o melodie au trecut ușurel pe lângă ei. 

***
Auzise muzica de departe și acum simțea cum toate acele acorduri o cuprindeau în brațe, îi alunecau prin gânduri, printre respirări, îi lăsau urme ușoare de înfiorare ritmate de suflarea vântului de seară. Aproape de grupul cântăreților și-a lăsat privirile să se bucure de costumele frumoase, de instrumentele grijuliu lucrate. Trecea zâmbind la toată această lume venită de departe când deodată a simțit ca un pumnal ascuțit în piept. Ochii ei întâlniseră  privirea neagră a unui cântăreț și preț de câteva secunde nimeni și nimic nu a reușit să întrerupă acea întîlnire; era conștientă de durerea din inimă, mirată de intensitatea acelei priviri; știa mirarea celuilalt, durerea lui din piept și simțea neputința desfacerii legăturii magnetice din priviri. A trăit atunci, în acea clipă, o viață întreagă printre oamenii din acel capăt de lume Cu eforturi mari și-a mutat privirea din acei ochi și s-a întors la durerea și arsura care pulsau odată cu bătaia inimii. A regăsit-o acolo câteva zile la rând și deși au trecut anii, poartă încă în ea povestea unor munți ce străjuiesc oceanul, a zăpezilor  și țesăturilor viu colorate, a vântului aspru ce răscolește blana lamelor și  penele vulturilor. 

***
Sunt întâlniri când sufletele se recunosc și își povestesc atât cât durează câteva respirări pământene  ce a mai fost și ce va mai fi în  alte vieți...  aceste întâlniri rămân pururi vii în  cei care le-au trăit.




vineri, 22 ianuarie 2016

Gândul de week-end-136



 E interesant de observat atașamentele oamenilor față de idei, concepte:  fie le consideră pe deplin ale lor, fie aleg să vadă lucrurile doar din unghiul care se pliază pe confirmarea acestora.

vineri, 15 ianuarie 2016

Gândul de week end- 135



 Copilă fiind şi ţinându-mă de mână cu cineva drag, când în drumul nostru apărea vreun obstacol se întâmpla să ne despărțim mâinile ca să mergem mai departe, ori unul din noi mergea în partea celuilalt, dar mâinile rămâneau unite.

Asta e viața în doi.





miercuri, 13 ianuarie 2016

O altfel de privire-97- Cumpăna veacurilor

"Fără limite e cel ce este", îmi sună uneori în auzul dinăuntru. 

***

Și atunci merg spre ele, spre limitele pe care mi le cunosc ori le intuiesc.  Nu mai caut demult la cele fizice dar le adulmec pe cele din intuiție, ori simțământ, ori chiar din formă. Așa că în joacă,  în lumea din interior mă fac univers... încetișor mă las să cresc acolo unde cred că mă termin și mai fac un pas și încă unul purtându-mi marginea-mi mai departe și încă mai mult... totul se diluează, se subțiază și devine diafan... încă un pas.... pot fi o formă rotundă sau un contur artistic... limitele-mi există încă și se fac și ele tot mai întinse, tot mai subțiri tot mai diafane... și atunci, deodat' aflu că ele n-au fost niciodată, că  nu a existat vreun contur și că acolo, în acel interior al ființei este totul fără margini... totul este deja cuprins în extinderea care am devenit... sunt tot ce poate fi, simultan și pe rând, sunt atât de vastă încât nu am sfârșit, nici murire, sunt de-a pururi și pentru eternitate. Tot ce sunt deja și tot ce este se amestecă în această dilatare, în această dispariție  de limite, în această contopire-acceptare-extindere.

***

Uneori, cobor în lumea dinăuntru ca să urc prin expansiunea Universului ce sunt și atunci, chiar și preț de o clipă aflu cumpăna veacurilor și neclintirea dintru început.





sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Gândul de week-end-134


                   Cu timpul îți e foarte clar că îți e tot mai greu să faci orice fără iubire.

vineri, 8 ianuarie 2016

O altfel de privire-96- Alchimie

Fiecare viață are menirea de a descoperi taina alchimiei... fiecare dintre noi știe deja, inconștient să facă această transformare a ceea ce este depășit, inferior, deteriorat, alterat, ruginit în ceva nou, reînnoit, purificat. Corpul fizic o face mereu, Pământul însuși știe să facă toate astea, plantele o știu și ele. 
De ce nu ar putea și Omul Conștient să înfăptuiască astfel de lucrare, mai ales că este considerat a fi superior celorlalte forme de existență materială? 

***

La o privire mai atentă, Spiritul e cel care, clipă de clipă ne oferă prilejul să ne manifestăm ca veritabili alchimiști: el ne aduce permanent situația, starea, sentimentul, trăirea, gândul tocmai bune de a fi înnobilate, șlefuite, valorizate. El  cunoaște cel mai bine ritmul pulsatoriu a toate câte sunt, el e cel care a dăruit respirația și bătăile inimii, mișcarea ondulatorie din toate; el, Spiritul ne învață că e o vreme de a primi și o vreme de a da, o vreme de a accepta și o alta de a oferi și că acestea sunt strâns unite; e un timp în care primești hrană, aer, energie, ori bucuria celui care oferă și e un alt timp în care procesezi ceea ce ai primit și apoi, la rândul tău dai  tot ce rezultă din lucrarea pe care ai făcut-o.

***

E o vreme în care ești obișnuit și te bucuri când primești, ai vrea să primești mereu și apoi tot mai multe... se întâmplă apoi să descoperi bucuria de a oferi, de a da mereu și mai mult fără să aștepți ceva, până când doar a oferi e sinonim cu fericirea.... vine apoi o altă vreme în care constați că îți vine greu să accepți, să primești până când înțelegi că de fapt a primi e o altă formă de a oferi: a oferi prilejul altui spirit de a se bucura de fericirea dăruirii. 

***
"Ce ar face iubirea în această situație?" rămâne formula  alchimizării conștiente pentru ceea ce Spiritul ne aduce să experimentăm: gânduri, sentimente, idei, acțiuni, lucrare personală; toate vin spre noi într-o formă sau alta, important e cum le lăsăm să plece de la noi. 

 Și astfel, există o vreme când ajungi să înțelegi că nimic, absolut nimic, nici un ideal pământesc nu e mai presus de a iubi oamenii și a lucra pentru binele acelora din viața ta, începând cu tine însuți.

Iată adevărata alchimie a Spiritului.





joi, 7 ianuarie 2016

o altfel de privire-95- IO

Nu mai știu cum era...poate iarnă, poate că  înfloriseră deja cireșii... nu mai știu cum era, dar știu ca și cum e chiar acum... ne-am așezat aproape cât să ne simțim căldura, ființa... ne-am unit ușor palmele, ne-am privit lumina ochilor cu un altfel de zâmbet și am lăsat pleoapele să fie cortina ce se ridică spre o altă trăire. 

Ne-am știut textura pielii din palme și zvâcnetul pulsului cântând la fel... mi-am simțit trupul cu mirare nouă și l-am privit fermecată până la îmbinarea dintâi, până la prima îmbrățișare dintre Io și el...de atunci energia lui, bucuria lui, toate resursele lui vin din această unire, din Io...l-am privit cum lucrează continuu cu o inteligență mai presus de înțelegere pentru ca Io să mă manifest, să mă exprim, să mă aflu. 

***

Palmele noastre pulsau  cald purtând atenția mea  spre tine și am știut că și tu ești Io pentru trupul tău...l-am privit cu aceeași admirație și uimire, am văzut cu aceeași încântare unirea voastră dintâi, simbioza inegalabilă. 

***

Stăteam alături, uniți prin palmele noastre, prin respirațiile noastre, prin căldura noastră... și priveam cu ochii închiși spre lume... știam amândoi că există aceeași unire în toate, că există ceva ce se vede, ce se pipăie, ce se mișcă ori se simte care este  gazdă  pentru o vreme a ceva ce îi dă viață. Am văzut în același timp sufletul pietrelor, al munților, sufletul plantelor și a tot ce e viu, am văzut sufletul pământului, și mai sus, sufletul soarelui, al stelelor, sufletul de univers. 

***

 E Sufletul  IO, sufletul divin care iubește și face să fie toate pe lumea asta.






duminică, 3 ianuarie 2016

O altfel de privire -94- Pulsul


Uneori inima mea râde cristalin ...unii ar spune că atunci bătăile ei sunt aritmice dar eu știu că ea de fapt râde.. e atunci când tu poposești la mine în suflet .. câteodată te întâmpin și îți simt îmbrățișarea cum îmi crește cutia toracică, îmi dilată respirarea și aerul îl umple de aurore boreale curgânde pe toate cerurile din înalt...alteori doar privesc cum te strecori ușor la mine în suflet, te așezi în fața focului dinăuntru și stai de vorbă cu Dumnezeu.

***
E pace și inima mea râde.


sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Gândul de week-end-133



Uneori oamenii sunt atât de plini de ce au ei de spus încât nici nu aud ce le spui.