joi, 7 ianuarie 2016

o altfel de privire-95- IO

Nu mai știu cum era...poate iarnă, poate că  înfloriseră deja cireșii... nu mai știu cum era, dar știu ca și cum e chiar acum... ne-am așezat aproape cât să ne simțim căldura, ființa... ne-am unit ușor palmele, ne-am privit lumina ochilor cu un altfel de zâmbet și am lăsat pleoapele să fie cortina ce se ridică spre o altă trăire. 

Ne-am știut textura pielii din palme și zvâcnetul pulsului cântând la fel... mi-am simțit trupul cu mirare nouă și l-am privit fermecată până la îmbinarea dintâi, până la prima îmbrățișare dintre Io și el...de atunci energia lui, bucuria lui, toate resursele lui vin din această unire, din Io...l-am privit cum lucrează continuu cu o inteligență mai presus de înțelegere pentru ca Io să mă manifest, să mă exprim, să mă aflu. 

***

Palmele noastre pulsau  cald purtând atenția mea  spre tine și am știut că și tu ești Io pentru trupul tău...l-am privit cu aceeași admirație și uimire, am văzut cu aceeași încântare unirea voastră dintâi, simbioza inegalabilă. 

***

Stăteam alături, uniți prin palmele noastre, prin respirațiile noastre, prin căldura noastră... și priveam cu ochii închiși spre lume... știam amândoi că există aceeași unire în toate, că există ceva ce se vede, ce se pipăie, ce se mișcă ori se simte care este  gazdă  pentru o vreme a ceva ce îi dă viață. Am văzut în același timp sufletul pietrelor, al munților, sufletul plantelor și a tot ce e viu, am văzut sufletul pământului, și mai sus, sufletul soarelui, al stelelor, sufletul de univers. 

***

 E Sufletul  IO, sufletul divin care iubește și face să fie toate pe lumea asta.






Niciun comentariu: