... mă așez la o margine de timp și contemplu zările din sfera existențelor... se lasă de amurg movuliu, pescărușii rotesc hore pe cer iar eu îmi desfac petalele inimii si înfloresc pe aripile de înger ce coboară grațios cu mișcări ondulate prin înserarea mea. Adulmec aerul până simt că e permis să zâmbesc ținând de mână bărbatul, și să fim alături în miracole.
***
Lasă-te iubită, îmi cântă pescărușii, lasă-te iubit îi șoptesc îngerii ... la limita timpului trăim armonii, contururile noastre se aprind luminoase și zările aduc valuri de grație delicată ce îmbrățișează în învelișuri de catifea văile, dealurile, oamenii... iar munții, ei devin transparenți.
***
Pe o margine de timp au loc întâlnirile ... ajung apoi pe pământ ... și iată că ne privim uimiți, ca și cum ne descoperim prima dată și inimile ni se unesc între palmele ce se îmbrățișează, dansează și se rotesc pe când coboară odată cu pescărușii, cu stingerea auriu vineție a apusului și cu ploaia de fulgi delicat grațioși pornită deodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu